Mişto exemplul dat de însuşi preşedintele ţării în ce priveşte încrederea în justiţia din România. Mai ales în cea din Braşov. Aia care se dovedeşte influenţabilă, sensibilă şi incapabilă să dea o sentinţă corectă, aşa cum a făcut-o cea de acasă din Sibiu. Bine că există cea din Piteşti unde oamenii se pare că sunt mai înţelegători cu nevoile cetăţeanului. Că dacă se dădeau acolo permisele auto fără examene, de ce nu s-ar da şi case fără acte în regulă?
Nu contează dovezile, prezentate cum îi place lui, pas cu pas, într-un articol excelent de investigaţie cu precizie de bisturiu al celor de la RiseProject (care, fie vorba între noi, încep să şi-o cam caute). Alea care demonstrează oricui ştie să citească şi poate face o sinapsă, că tot procesul cu casa pierdută definitiv a fost pornit de la o manţocăreală ieftină, cusută cu sfoară şi pudrată pe deasupra din belşug cu DTT (Dacă Ţine, Ţine). Contează doar că decizia definitivă îl nemulţumeşte profund şi nu poate tăcea. Că asta face suficient la serviciu.
Ultima cale de atac a sentinţei, cea cu strămutarea din nou a procesului, e una extraordinară. Mai ales prin tupeu. Iar în realitate, nu pare a fi decît o tarantelă ieftină de a mai trage de timp. Că poate cu alte trei-patru amînări se termină mandatul şi nu va rămîne cu tîrnoaţa asta de coadă cît timp e preşedinte de ţară. Pentru că e greu de crezut că o altă instanţă, cu toţi ochii pe ea şi cu datele clare din dosar, poate decide altfel. Dar cum Andreea Marin n-a epuizat toate surprizele din lume, cine ştie?
Ideea e să nu cumva să scape din mînă o astfel de “moştenire” fantomă. Că dacă-l bîntuie apoi toată viaţa? Nu te poţi juca cu aşa ceva. Mai ales că, oricare ar fi finalul finalului, tot ce va rămîne în urma lui e pumnul ăla de dolari (3.200), dat la mişto pe jumate din casa respectivă, în urma căruia a obţinut sute de mii de euro, deşi, după cum spun actele şi jocul de gleznă al notarului, surprins murdar de prăjitură în colţul gurii, n-avea niciun drept.
Ah, şi mai rămîne încă ceva: regretul multora pentru cozile alea lungi din noiembrie 2014, cînd nişte fraieri creduli s-au ambiţionat să scoată din anonimatul local un Haplea în spielhosen.
Mă gândesc la subiectele de presă pe care le-am fi avut dacă ajungea Ponta președinte. Mult mai multe.
Păi Ponta e deja implicat direct în procese. Cel puţin la Iohannis e problema nevestei.
O să fac, cu voia ta, o corecție. Dacă Tzine, Tzine. Iaca și DTT-u’. :))
Voie este. Da’ perfecţionist mai eşti… 😉