Nu mai urmăresc deloc Românii au talent. Şi asta de ani buni. Recunosc şi nu regret fapta comisă. După ce am văzut prima ediţie şi m-am convins că talentul e o chestiune pur subiectivă şi ţine doar de cîtă audienţă şi lacrimi poţi stoarce din subiect, m-am lăsat păgubaş. Nu că aş fi avut ceva de cîştigat. Oricum, e clar, nu sunt în targetul emisiunii. Mai bine văd 3 ore de reclame. Şi asta pentru că chiar nu mă pot uita la toţi ciudaţii ăia urcaţi pe scenă, gata să-şi afişeze “talentele” la kilogram, într-o ghiveci filmat frumos în HD, plin de sclipici şi libidinoşenie de-a lui Bartoş.

Dar invariabil, pentru că producţia de media a Pro-ului se împrăştie peste tot, mai ceva ca un focar de ciumă în 1300, apare o ştire standard, de care n-ai cum să scapi. Şi indiferent dacă ai citi pe net un articol despre criza derivatelor subprime sau, după gust, despre tunelul săpat de daci sub Bucegi, e imposibil să nu ţi se deschidă o fereastră arhicunoscută. Aia cu: “Vocea de înger care a umplut de lacrimi sala“. Pentru că da, obligatoriu în fiecare ediţie, cineva bagă o “Ave Maria” şi se rupe filmul.

Două trei acorduri de laringe şi gata! Răduleasca îşi şterge o lacrimă, dintr-un unghi favorabil, atent studiat. Andra se transformă toată într-o găină fără pene. Moisescu adoptă faţa aia relativ mirat-încîntată dar pe gen: “Hai frate, că am mai fumat 100 de-astea pînă acum“. Iar proaspătul Călinescu, bagă o grimasă din repertoriul lu tanti Florica. Sala, toată, în delir. Hohote pe zeci de voci. Lacrimi curgînd în cascadă şi un curent de nedescris de la fîlfîitul cămăşilor săltate de atîta plîns.

Apoi, după ce lumea se mai linişteşte şi batistele se usucă, totul reintră în normal. Apar pe scenă un înghiţitor de şosete, un moş care sparge nuci prin forţa gîndului cu proteza din paharul cu apă şi o stripăriţă rămasă pe bară pentru că i-a plăcut lu şefu una cu ţîţele mai mari şi tanga mai subţire. Şi fiindcă lumea e deja pe spate, normal: Publicitate!

Ce rămîne după asta? O, da! A cîntat un înger! De parcă ştie cineva exact cum cîntă îngerii. Şi mai ales i-a şi ascultat ca să poată face o comparaţie. Apoi se scormoneşte iute şi adînc în viaţa personală a îngerului. Se iau interviuri cu rudele pînă la mătuşi de gradul trei. Toate parcă pentru a stabili o dată incertitudinea aia legată de sex. Şi asta doar pînă ce iese din concurs îngerul. Pentru că, în rest, nimic. Clipa aia de glorie se stinge la fel de brusc precum a venit. Anonimatul abia aşteaptă să-şi recupereze “îngerul” care a scăpat o clipă de sub supraveghere şi s-a trezit cîntînd în altă parte decît pe tavanele din biserici. Nu se deschid uşi şi nu e nimic special ca-n filmele de succes americane. Şi singura rebăgare în seamă, ce mai apare peste ani, e cea din Libertatea sau Click, însoţite de textul: “Vezi cum arată azi fata cu voce de înger din anul…

Şi ar mai fi o chestie: N-am înţeles niciodată, dacă tot vibrăm de emoţie la asemenea momente, de ce publicul pentru o astfel de muzică este din ce în ce mai puţin. Şi în loc să-ţi răsune în bloc pereţii de nişte „O mio Bambino carro”, dacă tot ai rămas cu lacrimalele secate, te gîndeşti tot la salam. Şi crezi că “Nessun dorma” presupune să afle tot cartierul că la două noaptea ţi-e totul pohui şi-ţi place ceaiul cu cotlet.

callisto

 

foto

Facebook Comments

8 Comments

  1. fata veselă

    Hai că m-ai uns la suflet cu postul ăsta. Idem și la fel și eu de câteva ediții bune. La fel și cu Vocea României. Nu mai bine îmi scriu trăsnăile pe blog? Sau văd un film bun? Eu zic că-s mult mai câștigată.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Eu cîştig, tu cîştigi, ei cîştigă. Că doar se uită alţii suficient de mulţi. Ce să zic, o naţie de cîştigători 😉

      Reply
  2. calinakimu

    Media, după îndelungate strădanii, a reușit să-i facă pe oameni să creadă că viața este un spectacol de o calitate de care nimeni nu este interesat. Totul s-a externalizat, totul este pus pe tarabă, se sulfa nasul în, sau fără batistă, luându-ne mai apoi părtași la comentarea producției…În reclamele tv. se exhibă scuipături, tampoane menstruale, pamperși, urinări prostatice, sucuri gastrice , patinuare de bale…totul frizând normalitatea. Emisiunile tv, abundă de fete decerebrate voioase, de băieți musculoși , dar afabili, de cocalari versatili, decolteuri angajante, huidume de partid…
    Este clar…românii au…talent.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Tare mi-e că n-am inventat noi reţeta asta cîştigătoare. Că multe chestii sunt copiate sau dublate în limba română.

      Reply
  3. Renata Carageani

    Băăăăi, ți-am scris ditai comentariul! L-a mâncat google?

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Nu ştiu la ce te referi. Şi să înţepenesc dacă am mai schimbat ceva de cîteva luni de zile. Deci cred că vina e în altă parte. Barem era mişto? 😉

      Reply
      1. Renata Carageani

        Da, bre! Era mișto. Era despre fraza asta care mă umple de invidie: „Clipa aia de glorie se stinge la fel de brusc precum a venit. Anonimatul abia aşteaptă să-şi recupereze “îngerul” care a scăpat o clipă de sub supraveghere şi s-a trezit cîntînd în altă parte decît pe tavanele din biserici.”
        Că e meșteșugită rău. Io, dacă aș avea ziar, mâine te-aș angaja.

        Reply
      2. krantz (Post author)

        Cu angajatul nu e greu. Important e ca lumea să aprecieze şi să “cumpere” ziarul. Că din cîte văd, ca patroneasă ai cam muri de foame cu mine.

        Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

%d bloggers like this: