La Săgeata albastră

Un bec chior abia mai luminează firma. Altădată impunătoare, din “Săgeata albastră” a mai rămas doar numele. Literele date în grabă cu vopsea de tot felul de nechemaţi dar cu pretenţii de meşteri Manole, s-au coşcovit din nou. Lăsînd privirii imaginea perfectă a unui amestec de neştiinţă, delăsare, diletantism crunt şi lipsă de interes. E drept, şi banii sunt din ce în ce mai puţini. Mai ales de cînd cu fiscul ăsta care te caută şi-n cur.

Un fum uşor vine să mai ascundă cît de cît urmele neputinţei. În curte, nea Vasile curăţă de zor grătarul şi aţîţă jarul de sub el făcînd vînt cu nişte pliante electorale vechi. E aproape ora închiderii şi tre să mai pună la făcut încă o tură de mici. Broboane de sudoare i se preling pe tîmple şi se pierd apoi întinse pe fălcile atît de cunoscute în cartier. Nu degeaba i se spune “Buldogul”.

Tre să termine şi şarja asta, dar, ca naiba, azi parcă nu vor să se facă. Doamne şi cîţi mici a făcut la viaţa lui! Se gîndeşte o clipă dacă n-o fi cumva de la carnea aia, uşor expirată, pe care a pus-o în compoziţie. Că oricum, mai pui un bicarbonat, mai pui nişte usturoi şi nici nu se simte. Plus că, unde mai pui, mici mai buni decît cei făcuţi de mîna lui, nu face nimeni în zonă. Ba chiar cu unii a cîştigat concursul naţional. De două ori. Da uite că acum, parcă-i un făcut!

La prima tură de mici se pare că a fost o problemă de gramaj. Chiar erau prea mici. Atît de mici că s-au strîns imediat şi au căzut printre sîrmele grătarului umplîndu-se cu praful de cărbune. A insistat că-i dă mai ieftin, dar nimeni nu i-a vrut. A trebuit să-i arunce. Pe cei din a doua, pur şi simplu i-a luat focul. O clipă a lipsit, cît să dea o duşcă pe gît şi cînd s-a întors, erau deja arşi. Toţi. Pur şi simplu s-au ars singuri. A treia şarjă, ciudat, miroasea destul de urît. Băi şi cîte condimente speciale a pus! De-alea tradiţionale care altădată prindeau muşterii de nas. A apucat să-i întindă pe jar dar i-a dat jos imediat. Riscul era prea mare şi, în plus, avea toate şansele să-şi dea cu firma-n cap. Mai ales că unii de prin bătătură deja îl întrebau de unde vine acel miros suspect. Aşa că, forţat de împrejurări şi în criză de timp, a dezgheţat iute o casoletă cu mici luaţi de la supermarket şi uitaţi de ceva vreme prin congelator. Ştie că n-au niciun gust, de se uită şi cîiinii cu silă la ei, dar asta e. Trebuie să pună ceva pe mese dacă vrea să rămînă în piaţă.

Lumea strînsă la coadă începe să-şi piardă răbdarea.

  • Hai, nea Vasile! Mai repede, că murim de foame! Vrei să ne ducem peste drum laTrei trandafiri“?  – zice unul
  • Poate n-ar strica! – agită apele un altul. Am auzit că cică au angajat o fată nouă, pricepută la curăţenie. Barem mîncăm şi noi pe mese curate, mai stricăm o glumă şi-un apropo cu ea…  
  • Băăăi! Nici în glumă să nu spuneţi asta! – îi ameninţă nea Vasile, agitînd nervos cleştele plin de unsoare în aer. Habar n-aveţi ce rahaturi pun ăia în reţetă!

Apoi se întoarce spre grătar şi mai învîrte o dată carnea sfîrîindă.

  • Ce-o fi, o fi! Asta e şi vedem noi după, dacă apar bube la careva – îşi zice în sinea lui.

Mai insistă cîteva minute pe alocuri pentru culoarea uniformă şi, într-un final, ştergîndu-şi sudoarea cu dosul palmei, se lasă uşor pe spate şi strigă în dreptul uşii de la intrarea în şandrama:

  • Alinooo! Fa, Alinooo!

Din dosul perdelei îngălbenite de istorie se iţeşte capul unei fetişoare.

  • M-ai strrrigat cumva, nea Vasile? – graseiază ea din dosul ochelarilor la modă.
  • Adu, fă, nişte muştar! Că-s aproape gata!

Alina iese de după perdea şi se proţăpeşte în prag. Naltă şi cu burta la gură, îşi pune mîinile în şold şi întreabă, mai mult aşa, de formă:

  • Şi de carrre să fie, nea Vasile?
  • D-ăla de unde eşti tu. Afurisenie de-aia de Tecuci! Măcar aşa poate nu mai simte nimeni nimic.

mici

 

foto

6 Comments

  1. Dede Cati

    Hai ca mi-ai facut o pofta de mici, dar nu de la nea Vasile :))).Traiasca igiena :))

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Deci te duci alături, la “Trei trandafiri” ? 😉

      Reply
  2. gheo

    Unde e bomba asta? Ca să mă feresc!

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Cum unde? La sediul PNL.

      Reply
  3. Renata Carageani

    Toate bune și frumoase, dar Vasile al nostru, de când e jumătatea lu fă-Alino, nu prea mai vorbește. Și am impresia că el e ăla care duce tava și se duce dupe muștar, și nu invers.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Aparenţele pot să înşele. Oricum, el e cel venit cu basca în mînă în “marele PNL”. Atît de mare că ambii co-preşedinţi au ajuns să arate ca doi păduchi: mici şi inutili. Dovezi vii ale mizeriei de acolo.

      Reply

Leave a Reply to Renata CarageaniCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.