Poate că pentru mulţi, sîmbăta care a trecut a fost una oarecare. Mai un scuipat la adresa panaramelor care încep să iasă peste tot cu milogeala pentru voturi, mai un set complet de cruci, mulţumindu-i Domnului că nu ne-am pricopsit cu infecţii intraspitaliceşti, mai un semizîmbet de scîrbă pentru zbaterea penibilă a lui Zgonea mînă moartă în ce priveşte apărarea legii cu propriul cur. Ăla lipit de scaun. Mă rog, chestii de-astea simple, lumeşti, care ne fac să vedem mai mult roz în jur decît la o paradă gay.
Dar sîmbăta trecută a fost una deosebită pentru Alina Gorghiu. Şi asta pentru că, vrînd să-i arate colegei sale de partid, mincinoasa Paul Vass, ce înseamnă cu adevărat sacrificiul pentru ţară, s-a hotărît să nască. Aşa că, între două postări pe facebook, una cu “Huo! pesediştilor care v-aţi pus şeful vostru la TVR şi nu pe al nostru!” şi aia cu “Bravo handbalistelor care aţi făcut din rahatul pe care vi-l asigurăm noi, politicienii, bici!” (şi asta în ciuda faptului că se pricepe la sport fix ca Firea la semafoare), a găsit ceva timp şi pentru o naştere de weekend. Ceva simplu şi pe bleu, dar la marele fix. Ca să nu iasă vorbe la postările ulterioare legate de graba cu care s-a întors ea la rezolvarea problemelor cetăţenilor.
Şi pentru că se pare că toate numele româneşti tocmai se terminaseră, a acceptat încă un sacrificiu şi şi-a botezat copilul Noah. Dîndu-i astfel un mic avantaj în cazul unei integrări ulterioare într-o ţară străină, dacă aici s-o împuţi brînza de tot.
Acuma, ce să zicem? Să-i trăiască şi să-i crească! La urma urmei, ţara are mare nevoie de copii. Şi tare aş vrea să apuc vremea aia cînd Noah o s-o boscorodească pe mă-sa că l-a adus, după ani de zile de gargară şi demagogie, în situaţia de a fi cocoşat de muncă şi taxe pentru a ne plăti pensiile. Iar ea să-i graseieze din proteză: “Ce să-ţi fac, mamă? Atîta m-a dus pe mine capul!“
Pe bune?! Îl cheamă Noah? Bine că nu-l cheamă Gizăs!
„Cum te cheamă? Soarbe-Zeamă. Cum te strigă? Mămăligă.”
Presupun că mă-sa o să-l cheme în casă, de la joacă, cu diminutivul Noică.
Încă e dezbatere publică dacă îl va striga cu “h” clar sau mut.
Noa că trebuia să-l scoată în evidență de mic cu ceva. Măcar nume mai altfel să aibă.
O fi de la sîngele albastru de PNL, nu ştiu…
Poate că tatăl pruncului Noah e evreu. Sau nașii de botez.
Sau e vorba numai de infatuare și prostie din partea părinților.
Sau bancurile cu Alinuța au filonul lor de adevăr.
Tatăl e Lucian Isar. I s-ar potrivi puţin. Naş am citit că ar fi Quintus. Restul, e can-can…