Mîna întinsă care nu spune o poveste

Acu vreo lună în urmă, o combinație ciudată între o ambiție de ministru al Culturii, o zgîndărire inutilă a orgoliului național și o afacere cu miros de șmen, lansa în spațiul public un arc peste timp. Unul ciudat, care, dorindu-se o repetare a celebrului: ”Dați un leu pentru Ateneu”, nu reușește să treacă mai departe de ”Mai luați o muie pentru o statuie”.

Negura timpului a acoperit deja începutul afacerii. Și din toată zbaterea aceasta pentru comoara din sertarul gol, a rămas doar momentul cînd un ministru a umplut de suflare surlele și trîmbițele cu care a dat startul cerșelii cu iz de ”Je suis Brâncuși”. Lumea s-a înghesuit ca la urs. Dar doar din curiozitate. Că de plătit, canci! ”Lasă dragă, că se vede și de afară!” și-au spus mulți, preferînd s-o ardă gratis și sfătos de pe Facebook, din dosul unui ”Vai, dar trebuie să avem statuia în original, că altfel ne moare neamul!

Dar ca de obicei, la noi, socoteala de acasă nu s-a potrivit deloc cu cea din tîrg. Ministrul care a pus foc la paie a pierdut concursul de poante cu balerinii și a fost eliminat, iar în punga de donații după 30 de zile, cu tot cu grosul dat de bancheri, s-au strîns cam cît un avans la o șpagă luată de orice primar care se respectă. Iar diferența pînă la cele 6 milioane, pare mai greu de realizat chiar și decît un perpetuum mobile. Cel puțin în ritmul și dorința actuală a populației de a se mai lăsa prostită încă o dată de niște băieți cică plini de bune intenții.

Așa că, forțat de împrejurări și de bătutul în obraji al posesorilor statuii, ce-și văd visul unei vieți tihnite de milionari la Monaco spulberat încet și sigur, prim-ministrul decide că e momentul numa bun să anunțe țara că: ”Se repetă faza!”. Considerînd pesemne că pînă acum, lumea s-ar fi jucat de-a donația și lipsa banilor din conturi e doar din cauză că n-aveam site și spot publicitar la tv.

Mi-e greu să cred acum că banii vor începe să curgă, doar pentru că s-a luat crema culturii românești, s-a întins pe pîine și i s-a servit populației, alături de mesajul că, deși cade casa pe noi, ar cam trebui să cumpărăm niște icre negre. Iar povestea e una de toată jena. Se vorbește cu cuvinte mari de solidaritate, asumare, eforturi conjugate, cultură, identitate națională, valori, viziuni și posesiuni. Dar în realitate, e vorba doar despre niște români, familia Romașcu, care vor să ne vîndă o statuie cu doar de cîteva milioane de ori mai mult decît au plătit pe ea. Și unde mai pui că e vorba de una făcută de cel care ne-a făcut proști pe față.

De tot rîsetul mi se pare și poziția oficială a Guvernului: “Achiziția operei se va face printr-un efort conjugat al statului român și al cetățenilor: suma de cinci milioane de euro va fi alocată de Guvern și e nevoie ca șase milioane de euro să fie colectate cu ajutorul contribuțiilor voluntare ale persoanelor private și juridice“. Să spui că dai de la tine 5 milioane de euro cînd, de fapt, banii sunt luați tot de la populație, mi se pare o formă de tupeu ce-l pune în umbră pînă și pe Ponta.

Și ar mai fi o chestie interesantă, dacă la finalul campaniei nu se vor strînge banii. Se va spune că noi, ca popor, n-avem fibră națională și nu știm să ne apreciem valorile. Nimic despre moștenitorii legali care ar fi putut să o doneze pur și simplu statului, cum au făcut mulți alții, dacă tot sunt dispuși să se despartă de ea. Ei vor fi în regulă. Noi toți ceilalți vom fi de porc.

Cît despre cîți bani sunt dispuși să dea românii pe cultură, răspunsul a venit, din nou, azi noapte, cînd muzeele au fost luate cu asalt. Devenind neîncăpătoare în fața mulțimii însetate de mocangeala de la intrare.

Acum, după toată campania, parcă văd că  ne vom bate pe Brîncuși, trăgînd de el fiecare în toate părțile. Că doar e al meu, al tău, al lui, al ei, al nostru, și al vostru. Deși, în realitate e doar al lor.

brancusi

foto

7 Comments

  1. Renata Carageani

    Mă întreb dacă Daniil, șeful boracilor, dă și el măcar o sută de lei. Nu cred! Fiindcă mititica e în pielea goală și i se văd țâțele.

    Reply
    1. krantz

      Mi-e greu să cred c-o va face. Mai ales că are și el o groază de cheltuieli cu inutilitatea neamului de nu mai știe unde să se mai milogească.

      Reply
  2. Fabiola Ion

    Am ajuns târziu la tine dar ştiu eu că nu te superi. Despre bani aruncaţi aiurea suntem experţi şi m-am cam săturat, ce-i drept. Cât despre culturalizarea asta numai noaptea, iar mi-e lehamite. Atunci ne pocneşte cel mai tare, când e moca. Iar când mă gândesc ce sume derizorii sunt taxele de intrare, deja mă enervez. Da’ na, măcar nu-s singură.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Bun aşa. Deci suntem deja doi.

      Reply
  3. opantazi

    Poti sa zici trei, subscriu! 🙂

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Perfect! Și cu mușchii, ca oțelul, vom culege mușețelul.

      Reply
  4. Pingback: Nostalgia viitorului - Krantzblog

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: