La Moulin Rouge

Nu știu cum a fost prin alte părți, dar azi-noapte, în București, aproape că n-am putut închide un ochi. Și asta din cauza celor peste două treimi dintre votanți și a răcnetelor lor de durere. De durere în cur, evident. O durere pe care toți aceștia au preferat s-o trateze după ureche, luînd de bune toate reclamele prezentate frumos la tv. Alea care te amăgesc că-ți rezolvă problema cu o alifie minune, deși toți doctorii de specialitate recomandă în primul rînd mișcarea. Una care, în astfel de cazuri, presupune doar mișcatul curului pînă la secția de votare. Dar cum sedentarismul e boala secolului iar fatalitatea Mioriței ni se inoculează fiecăruia încă din clasele primare, mulți au preferat să meargă pe varianta laissez-faire. Că poate trece de la sine. Abuzînd prostește și fără sens de un “je m’en fiche” superior, ce dă bine doar pe facebook.

Problema e că în tot zgomotul de azi noapte, se auzeau din cînd în cînd și gemete de plăcere. Semn că cineva își făcea treaba bine. Cu curaj, tenacitate și mai ales cu responsabilitate. Iar cel mai puternic geamăt venea dinspre Voluntari. Acolo unde, înveșmîntată provocator doar cu brîul Maicii Domnului, cel care, iată, spre încîntarea patriarhului, a mai făcut posibilă o minune, doamna Gabi se așezase pe patul plin cu petale de trandafiri, într-o poziție ciudată și cică la dispoziția tuturor.

Și dacă la miezul nopții se mai auzea și un ”Oui! Ouuuuiiiiii!” dinspre Băneasa, semn că micul Paris se încăpățîna și spera să-i strige unii un: ”Să-ți tăiască franțuzoaica!”, zorile au consemnat și acolo același gîfîit greoi, roșu de efort și draci de la atîtea renumărări de voturi.

Că acum vor urma alți patru ani chinuitori, aproape că nici nu mai contează. La urma urmei, omul se obișnuiește și cu bătaia. Și după ce ai dovedit că-ți plac perversiunile extreme, încercînd chestii cu un Halaicu sau Viorel Lis, de ce, vorba unui slogan debordînd de inteligență, n-ai încerca și cu o femeie?

Mi-e greu doar să cred că, în ciuda promisiunilor făcute din dosul unui habarnism crunt și blond-roz, atenuat de o mustață stufoasă și din ce în ce mai zîmbitoare la mirosul aproape palpabil al miliardului de euro ajuns la discreție, se va schimba ceva în bine pentru București. Mai ales că acum toți banii vor intra în moara roșie. Fix ca în acel loc al distracției frivole și desfrîului din marele Paris. Acolo unde toți se înghesuie să dea o groază de bani pe bilet, știind că au asigurat un singur privilegiu: să li se arate curu.

can_can

sursa foto

12 Comments

  1. Dede Cati

    Groasa, groasa treaba, si nasoala peste tot. Fix aceiasi durere-n cur au avut-o si constantenii. Floarea asta numita prostie, face si seminte???? Ca prea se imprastie si se inmulteste.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Partea bună e că durerea se pare că trece repede. O zi-două și gata. Te iei cu altele și zici că nici n-a fost.
      Cît despre floare, sigur e ca păpădia. Numa un pic dacă sufli întrînsa cînd e ”coaptă” și s-a umplut țara peste tot. Pe drum, prin curți pe lîngă garduri.

      Reply
  2. Fabiola Ion

    Aceeaşi durere şi la Constanţa. A ieşit un mazăre reinventat. Eu mi-am pierdut speranţa că ne mai facem bine. Pantofii duduilor din poză îmi plac mai mult. 😀

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Dacă zici că mazăre aveți, mai puneți și voi o bucată de caracatiță și gata. Am văzut la tv într-o reclamă că cică ar ieși ceva bun. E drept, tre să mai puneți și niște muștar. Eventual ăla sărit pe toți pereții 😉

      Reply
  3. Renata Carageani

    Singurul motiv pentru care n-o să-ți zic că puteai la „Cațavencii” e că ți-ai lua-o în cap.
    Acuma să facem analiză pe text. Să lucrăm cu ștofa clientului. Vezi tu, krantzulino? Motivul misterios pentru care a ieșit tot roșul câștigător e la fel de misterios ca motivul pentru care tu, cu textele tale fără cusur, o să ai mereu 4-8 comentarii, cu răspunsuri cu tot, în vreme ce alții, cu eseuri despre nevoia de-a face biluțe din muci la semafor, stârnesc peste 100 de cititori, să-și dea cu presupusul. Capisci?

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Să știi că am ciocănit la ei, dar nu mi-a răspuns nimeni. E drept, nici n-au deschis ușa. Poate că încă sunt prea mic și nu m-au văzut pe vizor.
      Cît despre pricipeală, ce să zic? Chestie de gusturi. Oi fi părînd și eu exotic ca o Clotildă. Speriind lumea de pe stradă care nu știe ce să creadă: o fi vorbind serios sau e de la camera ascunsă?

      Reply
    2. kmali

      Nici nu stiu cum sa-mi fie pe oameni din astia ca voi, ciuda sau mila. Ciuda ca aveti taria sa rezistati in tara asta sau mila, tot din acelasi motiv. Probabil e numai invidie, ca eu n-am reusit sa rezist, mi s-a facut frica la mineriade si-am fugit in lume.

      Reply
      1. krantz (Post author)

        @kmali, Chiar toți nu puteam pleca. Știi tu, chestia cu robinetele, întrerupătoarele… Alea care, paradoxal, cică trebuie închise după ce se fură tot. Plus că s-ar putea să nu ne placă prea mult binele. Cum poți face haz de bine?

        Reply
  4. kmali

    Eu nu zic c-am plecat la bine (uneori nici macar la “mai bine”), dar este o deosebire si in “rau, in “greutati”. Cind aici mi-e greu e un greu “normal”, pe cind ce vad in Romania e un greu ce nu are nici un fel de logica si e infinit. Si-i pacat, eu zic ca-i mare pacat de valorile care se risipesc. Ce bine ar fi sa putem aplica un fel de principiul vaselor comunicante, toti care nu merita aici ( si eu zic ca-s destul de multi) strazi curate, spitale decente si scoli amenajate sa fie trimisi in Romania actuala si invers. Imi asum suferinta celor care ar fi lipsiti de anumite teme de facut haz, putem ride si de noi insine, nu numai “haz de necaz”.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Asta cu ”meritatul” e relativă. Plus că e cam imposibil să faci o țară numai cu ”buni” iar pe cei ”răi” să-i transferi, pe criterii ce țin de subiectivism uneori, într-o țară specială. Una peste alta, dacă poți, te adaptezi la situație. Și sunt sigur că există în lume oameni care ar da totul doar să scape de acolo și să vină în Ro.

      Reply
  5. racoltapetru6

    Lasă că în Baia Mare a ieșit și mai rău. Mie cel puțin, mi se pare tare ciudat să alegi un primar care nici măcar nu poate să-și ocupe postul, tocmai datorită „meritelor”, apreciate și de justiție, dar în alt fel.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Cum primarul asigură pîinea iar justiția circul, se pare că s-a găsit o rețetă de succes.

      Reply

Leave a Reply to krantzCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.