La început a fost doar gestul. Ăla de a apărea în public, cică sanchi, fără tam-tam mediatic, echipat trendy pentru astfel de acțiuni, cu mănuși și sac de plastic. Gata să-și încordeze mușchii pentru a…. pentru a…. Chiar așa! Pentru a ce? Sincer chiar nu pot înțelege care e ideea ca prim-ministrul unei țări, în loc să-și vadă de treaba lui (că vorba aia avem căcălău), să se apuce de strîns gunoiul din oraș. Ăla la propriu. Că cel de la figurat se pare că mai poate aștepta. Mai punem o mînă de sare și asta e. Cel puțin să nu facă viermi. Că cu mirosul aproape că ne-am obișnuit. Și asta în ciuda faptului că din cauza gunoaielor înfipte la vîrfuri, pericolul de infectare a societății e mult mai mare decît cel al celor trei hîrtii și zece pungi de plastic, aduse de vînt sau de nesimțire în mijlocul deltei din București.

Aș fi înțeles dacă era gestul de grețoasă exprimare al unui politician pursînge, aflat musai în campanie. Ăla pentru care ”gunoi” e orice sumă sub 10.000 de euro. Dar așa, care e logica? Cui folosește mișcarea de imagine? Sau te pomenești că-și face încălzirea pentru la toamnă, acum că liberalii stau deja cu pirostriile în mînă?

Și nu știu cum se face, dar imediat, din stufărișul proaspăt ecologizat de mîinile prim-ministeriale, au apărut și aplauzele. Delicate și frumos meșteșugite în vorbe. Prinse generos în snopuri de share pe bloguri sau pe Facebook, unde mulți se întrec în a recita, fără să le-o fi cerut cineva, ”Crezul” cu politicieni de rit nou. De parcă i-or fi murit lăudătorii omului și se simțea nevoie de sînge proaspăt.

O vorbă de la noi zice că, dacă vrei să iasă treaba bine, bagă ”omul potrivit la locul potrivit”. Așa că mi-e greu să cred că pentru a face curățenie într-un parc, asta e cea mai bună idee. Cu al patrulea om în stat, slalomînd ministerial printre rahații zonei (de-l rîdeau egretele și cele două vulpi atrase de izul de Bruxelles), lăsați acolo de alți rahați, pentru că alți rahați nu și-au făcut treaba.

Istoria a demonstrat că astfel de gesturi nu rezolvă absolut nimic. Ba din contră. Doar activiștii de mediu se simt importanți. Și asta doar pînă a doua zi, cînd îi apucă febra musculară și-și blestemă zilele cu sentimentul că planeta o să-i pupe altfel decît reci. Iar mîrlănetul e fericit că, uite, sunt suficienți fraieri care vor veni în urmă și vor pregăti terenul pentru următorul grătar în pădure.

Personal, cred că mult mai potrivit ar fi fost ca prim-ministrul, dacă tot îl ardeau palmele pentru muncă, să le lase de cîteva ori și apăsat pe cocoașa celor plătiți pentru a face așa. Altminteri, gestul lui e doar suflare în vînt. Ăla ce îndoaie stuful și trestiile proaspăt curățate ale zonei, care abia așteaptă noul model de mizerie 2016. Colecția vară-toamnă. Și eventual un alt prim-ministru.

ciolos_delta_b

 

sursa foto

Facebook Comments

6 Comments

  1. Dede Cati

    :))))))))))) echipat trendy:)))). Mai stiu eu pe una, dezechipata tremdy …

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Și ea știe că o știi? Că eu n-o știu 😉

      Reply
      1. gheo

        Mai bine se ducea mai la deal un pic, la pasaj și le dădea o mînă de ajutor la putorile alea de constructori! Dar cred că le-a dat deja, a prelungit termenul pînă în 2018! Aferim!

        Reply
      2. krantz (Post author)

        @gheo, putorile alea și cei care le dau dispozițiile și iau deciziile nu merită mîini de ajutor ci șuturi în cur. Mai ales pentru felul cum au pierdut ca proștii finanțările de la UE.

        Reply
  2. racoltapetru6

    E în trend să dai astfel de exemple. Parcă și vrânceanca Bucureștiului a făcut ceva asemănător.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Aia avea un interes că era în campanie. Și ținea mătura aia de ziceai c-o mușcă.

      Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: