Mare noroc avem noi că prima zi de școală e doar o dată pe an. Că altfel nu ne-am mai putea mișca din cauza evenimentului ce mută masele la fiecare mijloc de septembrie. Atunci cînd angajatorii înregistrează cel mai mare număr de învoiri sau zile de concediu, agenții de la circulație cel mai mare număr de înjurături în trafic iar florăresele cel mai mare număr de buchete vîndute la preț de rinichi.
Și toate acestea pentru a ajunge la festivitatea vieții. Aia utilă și plăcută exact ca limba rusă. Una menită să te obișnuiască încă din fragedă copilărie cu niște rostiri goale și fără sens, la sfîrșitul cărora să meargă uns sunetul de clopoțel, filmat în prim plan de televiziuni avide de știri și de chestionări la cald asupra conținutului din ghiozdan.
Iar dacă ai ghinion sau școala a fost suficient de dată cu var pentru cadre reușite, te poți freca prin curte cu oarece notabilități politice. Toate venite să se umfle în penaj și să sforăie alte discursuri cu promisiuni deșarte legate de învățămînt deși, în dosul fiecăruia, mesajul clar care rămîne în mintea tuturor e acela că ”țara te vrea prost!”
Și pentru că facebook-ul tînjea și după cadrele de la grădi, alea însoțite de formulările penibile de la persoana întîia plural, iată că avem acum festivități de deschidere chiar și acolo. La fel de oficiale, de serioase și pline de oameni ”mari”. Asta deși buchetele de flori, cu care părinții cred că vor cumpăra și bunăvoința ”doamnei”, sunt uneori mai mari decît cel ce le oferă.
Ce e mișto aici e că ăia micii reușesc cumva să te facă să uiți de inutilitatea momentului. E drept, cu condiția să nu fie al tău ăla care, în liniștea relativă a unui discurs și arătînd spre negrul și bărbosul popă fără de care nu mai poți face niciun bastonaș pe caiet, cască pămîntul din jur cu un: ”Mami, uite-l pe bau-bau!”
Tot despre asta am scris și ei, dar vițăvercea. 🙂
Lasă că-i bine așa. Mai multe unghiuri, mai multe șanse de cîștig. Pentru cititori.
Neavând (ne)norocul să trăiesc pe viu acest eveniment, mă mulțumesc să privesc de pe margine și să apreciez fiecare opinie. Tot o politică e și asta, că fără ea nimic nu mișcă.
Stai liniștit că suntem mulți cei din partidul privitorilor de pe margine 😉
Adevăr grăit-ai! Deși eu anu’ ăsta n-am bifat spectacolul ăsta, a fost un miracol. La mine, mâine începe școala.
Vai de mine, cum să ratezi așa ceva? Uite cum rămînem fără tradiții… 😉
O fericită situaţie, atâta tot. În prima zi de şcoală am fost la inaugurarea unei cafenele.Să tot încep aşa, nu?
Ei, poftim! Țara e în clocot și ei îi arde de cafele… 😉