Flashuri de la Webstock 2016

Deși inițial m-am gîndit că a fost suficientă experiența Webstock de anul trecut, pînă la urmă am zis că n-are ce să-mi strice încă o prezență acolo. Că oricum nu era ceva cu bătaie. Așa că, pe final, cînd am tras linia, pot spune că nu regret deloc ziua de concediu folosită pentru un hobby. Și cred în continuare că orice blogger ar trebui să-și rupă de la gură și să-și facă timp măcar o dată pentru un astfel de eveniment. Mai ales că nu presupune nicio cheltuială în afară de cea cu transportul.

E drept, dacă ești abia la început de ”carieră”, totul ți se va părea o chestie super-cool (nu că n-ar fi pe alocuri) și super fluidă pentru buretele din tine. Neștiind unde să te mai împarți în partea a doua, cînd evenimentul se desfășoară în săli diferite, pe varii domenii de interes. Dar dacă deja ai început să știi cam cum se țin tacîmurile la masa asta și cum se identifică ciupercile comestibile, începi să privești lumea blogărilor și a social media cu alți ochi. Descoperind, ca într-un caleidoscop, modele colorate care aparent te încîntă cu fiecare rotire, dar care, în realitate, știi sigur că pot fi altceva.

Și pentru a-mi demonstra mie că nu m-am dus bou și-am venit vacă, am să mă bucur aici și acum la cald că, din panelurile de discuții la care am fost prezent și scaunele pe care am stat:

  • am descoperit un Godină absolut spontan și cu cuvintele la el, altele decît ”Actele la control, vă rog”, care a reușit în cîteva minute să mă facă să rîd. Și eu rîd foarte greu. Bine, rîdea toată sala de parcă eram la un număr de stand-up, deși omul dovedea clar că se simte mai în largul lui cu un fluier în dreptul gurii decît cu un microfon. Spunînd totuși lucruri simple și de bun simț. Demonstrînd astfel că nu degeaba are succesul de acum și a devenit, vorba lu fostul lui șef, ”un brand”. Cu singurul amendament că,  în cazul lui Oprea, lumea rîdea de el la propriu fiind el însuși o glumă.
  • mi-am arătat plombele la slide-ul cu fotografiile lui Sorin Onișor, însoțite de povestea lui care a făcut posibilă această prezentare. Un mic exemplu despre ce pot face două mîini dibace și-un om cu vino-ncoace ce folosesc cu real folos și pricepere un aparat foto aveți aici.
  • mi-am dat seama cît de ușor ne complacem într-o existență anostă, de care ne și trezim că ne plîngem deseori, ascultîndu-i povestea lui Howard Dell. Un om care și-a propus niște chestii în copilărie și pe care a cam reușit să le bifeze. În ciuda faptului că, la un moment dat, după un accident stupid a trebuit să reînvețe să meargă sau că a fost nevoit să mizeze  pe un mare noroc de 1:1 milion de a-și găsi un donator pentru un transplant de ficat cu care să se zbată pentru a mai da un check la lista lui ce cuprindea: participare la olimpiadă, vedetă Hollywood, jucător de fotbal și baschet profesionist, medalii de aur, o carieră în muzică.
  • s-a reiterat visul de aur al blogărimii de a scoate bani, eventual cît mai rapid și din piatra cît mai seacă, din această activitate. Mizîndu-se oarecum ciudat pe reușitele și know-how-ul celor aflați azi în topurile de vizualizări. Scăpînd totuși din vedere că aceștia au fost niște pionieri pe o piață care acum e suprasaturată, iar rețetele oferite de ei sunt greu de pus în practică dacă îți lipsesc niște calități de bază. Și nici nu-ți pot garanta succesul.
  • concluzia după discuția cu ”cei mari”, jucătorii din altă ligă (Mîndruță, Hădean, Petreanu, Buhnici, Rogoz), oameni cu susținere și expunere națională la radio-tv, a sunat exact ca aia cu: ”Viorele, hai mă, iar mănînci cu frigiderul deschis?” Și asta pentru că, din cele spuse acolo, a răzbătut ideea că picioarele blogărilor trebuie să stea acolo unde ar trebui: pe pămînt. Fiecare mărturisind că, în ciuda succesului de imagine, nu trăiesc din așa ceva. Iar bloggingul e doar o pasiune ca oricare alta, care, cu un like&share din partea fanilor (”că nu vă costă niciun căcat” – vorba unuia dintre ei) și cîte o campanie la un produs pe care chiar îl consumă cu plăcere, reușesc să aibă două măsline în paharul de martini, în loc de una.
  • în ce privește desemnarea personalității online a anului, s-a reușit la final să se facă saltul calitativ. Pentru că, dacă anul trecut, cîștigătorul a fost un vloggăr ce-și farmecă publicul povestind la cameră despre bășini și analfabeții din aceeași generație de pe facebook, cu hazul plin de acnee al vîrstei la care poți rîde și vota așa ceva, anul acesta coronița din foi de dafin a fost pusă pe capul unei doamne. Una hotărîtă să arate femeilor că viața la cratiță poate stoarce și lacrimi de bucurie pe lîngă cele inerente de la tăiatul cepei. Semn clar că, la noi, aprecierea în online e la fel ca în realitatea de dincoace de www: dacă-ți umple burta de rîs sau de mîncare, face toți banii. Că doar n-o să ne apucăm acum să viralizăm păreri de genul unora care ne-ar forța să rumegăm puțin. Păi ce, noi suntem oi?

Sigur, mai sunt și multe altele care mi-au scăpat sau care din alt unghi s-au văzut taman pe dos. Dar una peste alta chiar a fost mișto. Așa că, dacă și la anu se va da adunarea,

krantzblog_partikip_webstock

5 Comments

  1. Dede Cati

    Bucataria salveaza Romania. Nu stiam ca personalitatea anului se desemneaza prin votul verisoarelor si al perisoarelor. Dar n-o percep deloc pe tanti aia care LE invata pe femei tot felul de trucuri, de la cum sa invelesti sarmalele, sa umplii ardeii cu gratie, sa bati 5 oua pentru o omleta cat mai pufoasa si devreme acasa, ca pe-o personalitate. Poate ca anul viitor, vor gandi organizatorii acestui eveniment, cu burtile pline. pentru ca asa cum bine zice o vorba: nu te duci niciodata la cumparaturi nemacat, pentru ca ai sa cumperi toate prostiile.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Ce să zic? Or fi votat mai mult femeile anul ăsta. Și știm că dacă ele își pun în cap o chestie, apăi așa rămîne. Acuma mi-e că premiul ăsta o va obliga pe doamnă la și mai multe. Mai multe ciorbițe.

      Reply
  2. Dede Cati

    Hai ca asta e prea de c[m]acao: “Va multumesc mult pentru tot, sunteti extraordinari iar impreuna am reusit sa facem din JamilaCuisine un brand national.” Brand national ??? WTF????

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Ei, emoțiile, dragă! Parcă ce, Oprea nu spunea despre el că e un brand național?

      Reply
      1. Dede Cati

        Oare cate branduri nationale avem ???? La vorba cu ce-si pun femeile in cap, n-am cum sa te contrazic :)))))))))))))))

        Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

%d bloggers like this: