Mișcarea de revoluție

Ca  în fiecare an pe vremea asta, lumea de la noi intră în fibrilație. Pe parte materială începe goana după miile de cadouri inutile, toate date convenabil în curu Moșului. Pe parte spirituală se numără dumicații de pilaf cu ciuperci ce mai trebuie înghițiți pînă la pomana porcului. Aia ce va face în sîc unui post  ținut, de cele mai multe ori, așa, să dea bine pe Facebook sau în discuțiile cu colegii. Iar pe parte de media, sunt scoase iar de la naftalină materialele cu Revoluția din 89. Să nu cumva să uităm momentul care a făcut posibilă apariția peste noapte a celor mai mulți milionari în euro dintr-o țară, prin simple mișcări de hîrtii și parandărături vizilbile de pe lună.

Iar faptul că, în continuare, misterul evenimentelor din acele zile e la fel de nepătruns ca cel cu moartea lui Kennedy, a ajuns să nu ne mai mire deloc. De altfel cum am mai putea-o face cît timp, pentru din ce în ce mai mulți, explicația e pusă la fel de convenabil în cîrca lui Dumnezeu și a vrerii lui. Vor mai continua unii ceva ani să mai aprindă lumînări și să mai pună coroane pe ici pe colo, dar după aia, gata! Mișcarea de revoluție va rămîne exact ceea ce și este demonstrat clar: rotația pămîntului în jurul soarelui. Că la urma urmei, cine îi mai comemorează acum pe cei ce s-au jertfit în bătălia de la Tapae?

Și peste tot se va așterne inevitabil uitarea. Aia e! Morții cu morții, viii cu viii. Ce rost mai are să răscolim atîta printr-un trecut atît de bine înfofolit în minciuni, interese și prosteală pe față de niște mîini care se spală una pe alta? Oricum mulți dintre actorii principali de atunci au ajuns deja în fața altui complet de judecată. Unul care nu prea ia în considerare sentințele date pe aici.

Mă uitam și la miniștrii de justiție care s-au trezit pe scaunul ce putea desluși misterul. Toți au început cu dorința declarată de a pune două paie în cruce. Parcă îi și văd cum, așezați confortabil în jilț, comandau subalternilor în prima zi de mandat: ”Aduceți-mi dosarul cu Revoluția!”. Iar apoi, după vreo oră de așteptare și privind cu uimire pe geam în curte la cele 8 TIR-uri trase la scară ce conțineau ”dosarul”, fiecare se sufleca și se punea, chipurile, pe lucru. Și singurul rezultat – unul palpabil, nu cele două-trei rășini sforăite pe la tv –  ieșit în urma trudei dintr-un mandat era încă 1 TIR de hîrtii, predat la cheie următorului ministru.

Pe undeva, aș cam pune un pariu că imediat după ce nea Nelu își va face în sfîrșit mutația la Bellu, va apărea și ”rezolvarea” dosarului. Un singur vinovat și eventual o etichetă oficială aferentă. Așa, ca o medalie post mortem pentru merite deosebite. Clasa I.

Cît despre noi, chiar nu știu cu ce ne-ar mai putea încălzi acum un asemenea verdict. Oricare ar fi acesta. Ce-am mai putea face cu el? La ce ne-ar trebui? Poate doar să putem tipări un nou rînd de manuale de istorie, în care copiii să nu mai completeze neoficial, ca pînă acum, pe linia punctată, părerile auzite acasă pe acest subiect.

În rest, nu văd niciun avantaj. Nu de alta dar cît timp nu suntem în stare să ne trăim corect prezentul, e aiurea să pretindem că e musai să avem scris pe curat trecutul. Și cred că la mijloc e doar dorința de a-i judeca pe alții. Asta în timp ce pe noi, vorba poetului: ”Eminescu să ne judece!

10 Comments

  1. gheo

    Domnule Laurentiu, pe cine mai intereseaza adevarul despre Revolutie? De altfel adevarul s-a aflat intotdeauna sub ochii nostrii, pina la fuga a tras armata, dupa fuga a tras tot armata! Aia care era ccu noi, daca va mai amintiti lozinca asta! In rest, va urez sarbatori fericite si un an nou fericit si plin de posturi!

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Cam asta zic și eu. Și o spun din perspectiva unuia care chiar făcea armata în acele zile.
      Aceleași urări și din partea mea.

      Reply
  2. Renata Carageani

    Păi bine mă, krantzulino, io zic că suntem prieteni buni, și tu trăgeai în mine la Răvuluție?! Ba, mai și recunoști?

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Dacă te preumblai exact atunci prin Brăila, era posibil. Dar să știi că gloanțele nu erau trase de mine ci de alți camarazi ”de arme”. Explicații pentru gest? Niciuna. De altfel și comandantul de pluton m-a pus să stau deoparte la momentul din noaptea respectivă și să nu mă implic în vreun fel. Am și eu poveștile mele din acele zile dar nu cred că mai interesează pe cineva. Și nici n-ar mai avea de ce.

      Reply
      1. Renata Carageani

        Ba da. Exact poveștile astea interesează. Cele din spatele cortinei.
        Altminteri, nu mi-ar fi plăcut atât de mult filmul românesc ”Hârtia va fi albastră”.

        Reply
        1. Renata Carageani

          Dacă ai trăit zilele alea în spatele patului de pușcă, scrie-ne! Firește, n-o să-i intereseze pe corporatiști și pe Vasilescu. Pe ei îi interesează schelăcăieli de corporatiști care nu vor să se dea jos din pat pentru mai puțin de 1000 de euro pe săptămână. Ăia mai fraieri, acceptă pe lună.
          Dar noi, bătrânii, am trăit pe pământ în vremea aia. Ne căutam pe listele de arondare la Alimentara pentru 300 de grame de salam cu soia. Unii au renunțat la salm, ca să nu se umilească stând la coadă pentru rație. Pariez pe ce vrei tu că acești victorioși și demni corporatiști de dreapta, dacă ar fi fost adulți atunci, ar fi stat pe lăbuțele din spate și-ar fi implorat cu alea din față, Mihaili – câini de circ, să-și primească porția. E exact ce fac acum, în coroporațiile lor.

        2. krantz (Post author)

          De început, am început (vezi textele din Armată). Dar m-am oprit după primele două zile. Și tot sper că poate va mai veni și ziua cînd mă voi reînvrednici să-mi iau memoria la trîntă.

        3. DoarF

          Poate asta iti aduce aminte mai usor…

  3. Eu cred că unii ca noi – punând pe hârtie sau pe-aici ce-au trăit atunci ca militari în termen – ar mai putea deșluși câte ceva…

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Și la ce-ar mai folosi? Că oricum s-au scris deja kilometri de astfel de trăiri. Multe chiar atunci, la cald. Rezultatul? Fix ăla cu: ”Operația a reușit. Pacientul mort.”

      Reply

Leave a Reply to terravictoricaVictorRCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.