Steaua sus răsare

Deși erau pregătiți să preia pîinea și cuțitul încă dinainte de pomana porcului, că nu degeaba s-au zbătut atît în campanie ca să se mulțumească acum doar cu puțin șorici dat pe la nas, Zdragnea & Asociații s-au văzut nevoiți să se mulțumească într-o primă fază doar cu muștarul. Și ăla sărit pe toți pereții din cauza unei șaorme prost învelite și a unui președinte care a dovedit pînă la urmă că nici el nu prea știa ce vrea ci doar se plimba de colo-colo dorind să arate lumii că ocaua lu Cuza a rămas pe mîini bune. Tot sperînd că dacă urătorii, care doreau să-i calce pragul pe final de an și să-i zică de bine, nu-l vor auzi vorbind din dosul ușilor de la Cotroceni, vor crede că nu-i acasă și vor pleca mai departe. Făcîndu-l să cîștige pariul făcut cu Dacian cum că-l va prinde Anul Nou tot ca prim ministru.

Dar ți-ai găsit! Cu o șulfă bătrînă pe post de comoraș, care știa mersul și care a tot pocnit din bici pe lîngă boi, făcînd o zarvă-n drum de se uita lumea ca la urs nu ca la un leru-i ler plîngăcios de sezon, lucrurile au intrat pînă la urmă în normal. Mă rog, în normalul lor care, cum spuneam mai deunăzi, ne condamnă la fericire. Fiind consfințit ieri, cu o oarece întîrziere, de un colind aferent. Și chiar dacă în fața camerelor arăta altfel, mia de cuvinte nerostite ar suna cam așa:

Steaua sus răsare (PSD+ALDE), ca o taină mare (asta pînă cînd Tolontan și DNA-ul, cît o mai putea, nu intră pe fir), steaua strălucește (că vorba aia: ”ciocu mic, noi suntem la putere!”), și lumii vestește (că doar nu-i un milion de lei kilu de mîncat căcat). Că astăzi curata, preanevinovata, fecioara Maria (Dragnea, iertați-mi blasfemia), naște pe Mesia (Sorin Grindeanu).

Și la final, după felicitările de rigoare și avalanșa de promisiuni contracronometru ce va veni peste noi, au urmat niscaiva întrebări. Ca de obicei, care de care mai inteligente, dovedind că la noi poți fi jurnalist cu aceeași ușurință cu care te califici la apt de săpat șanțuri. Rămînînd chiar de colecție solicitarea unei ” ‘lizde”, ce părea că-și lăsase creierul pe biroul din redacție, de a i se arăta sms-ul nu numărul de telefon al președintelui. Și n-a întrebat nimeni, măcar retoric, dacă toată mîndrețea aia de program, din care, nu știu cum de-a scăpat, lipsește doar aterizarea unei navete românești pe Marte, e făcut fără să țină cont de căpușarea bugetului, de firmele de casă, de reîntoarcerea la cumetrii și numiri la conducere pe bază doar de pedigree roșu și de parandărăturile ce nu țin cont de culoare politică. Și dacă autorul lui poate să mai tundă, ca pe propria-i mustață, acea promisiune cu ”Rule of law”. Nu de alta dar, la cîtă engleză știe el, cred că mai degrabă s-a gîndit la ”Rule of low”.

foto