Ce-ai făcut, G(rind)eany?

Acum vreo trei zile, cînd lumea se ștergea de spume după ce dăduse deja în clocot în piețele țării iar ambasadele se jucau dureros cu mustața lu Dragnea, prim-ministrul Grindeanu a ieșit la tablă să expună lecția pe care o repetase cu o juma de oră înainte în sala de ședință a PSD-ului. Bineînțeles, sub atenta îndrumare a coordonatorului său de proiect, care avea grijă să-i mai taie din ațele ce ieșeau dizgrațios și suspect din spatele sacoului. Și asta după un expozeu lung și plictisitor, de-și plîngeau de milă microfoanele de pe masă, despre viața lui chinuită de Oliver Trist din Teleorman. Culminînd chiar cu un moment de empatie la adresa protestatarilor, mai ales că nea Liviu asigurase asistența cum că știe despre ce e vorba, pentru că ”am avut o ieșire în piață, cînd eram mai mic”.

Dovedind o stăpînire ieșită din comun și cu gîndul la sîngele întrebărilor de la cotitură, jurnaliștii au așteptat calmi darea de seamă pe modelul patentat de nea Nicu în decembrie 89, după care au ieșit atacînd la baionetă. Insistînd cu întrebările la adresa unui Grindeanu fîstîcit, înroșit și jenat de situație. Iar întrebarea principală, cea cu ”Veți retrage ordonanța? Da sau Nu?”, l-a prins pe Sorin cu un Nu gîtuit de emoție. Speriat mai mult de spectrul unei palme peste ceafă din partea comeseanului, ce mustăcea tăcut și rumega la următorul moment de vrăjeală.

Numai că, cum socoteala de joi nu se potrivește cu cea de sîmbătă, ieri, Grindeanu s-a trezit iar trimis în fața camerelor. Unde, cu privirea unui iepure prins de lumina farurilor pe șosea, cu chiloții în vine și cu basca sul în mîini, a anunțat o întoarcere victorioasă ca la Ploiești. Una în care ”Nu”-ul categoric de joi, e de fapt un: ”Da, că ne-am căcat pe noi!”.

Cred că la ora asta prim-ministrul actual își blestemă în toate limbile pămîntului ziua cînd a acceptat să-i pupe inelul lui Dragnea. Și mi-l aduc aminte la învestire cum o tot scălda el cu bănățenismul lui de om calm și așezat, care va lua lucrurile pe rînd, va face și va drege. Descoperind acum cu groază cum Dragnea l-a așezat calm, cum și-a dorit. Doar că cu curul gol într-un lan de urzici.

Deocamdată nu se știe cum se va termina filmul care a început ca unul de dragoste între PSD și țară, a virat subit într-unul cu accente porno și perversiuni între politic și cetățeni și riscă să se termine ca unul horror pentru cei care au crezut că pot manipula la mișto substanțele unui experiment care, iată, a scăpat de sub control. Semn clar că regizorii locali s-au scumpit la tărîțe și au renunțat la consilierii de imagine străini care le-au făcut traba bună la alegeri. Preferînd regia românească standard și crezînd că o pot arde artistic la infinit, cu oamenii privind bovin, minute în șir, la cei care mănîncă o ciorbă.

Sincer, mi-e și milă de săracu Grindeanu. Mai ales că după ”Prostănac” și ”Cîrlan” îl așteaptă și pe el părintele Ilici cu botezul. Și dacă ar scăpa doar cu un Geani, ar fi fericit.

Și mai cred că în acest moment ar vrea să ajungă și el în Piața Victoriei. Dar nu pentru a mai guverna, ci pentru a lua metroul către casă. Și n-ar fi exclus să ne trezim careva cu el bătîndu-ne pe spate: ”Nu vă supărați, coborîți la prima? Că eu, da!

sursa foto

 

 

 

 

2 Comments

  1. Mi Argo

    delicios povestesti tu, krantz, ai umor fin! pe partea faptica, între timp am putut să constatăm că ăștia nu concep altceva decât continuarea, eventual mascată, a măcelăririi justiției și a tării în general. în mentalitatea lor criminală nu mai au cale de întors. a devenit război de uzură. elita mafiei ne plimbă cu vorba iar esalonul doi vehiculează diversiunea. tu pui in centru valorile fundamentale, ei sterg tabla si-ti desenează pe nicusor bâlbâindu-se. cică, hai să uităm de mafie, să uităm de crima intelectuală, sa uităm de jaf, de minciună, de frauda continuă. să ne limităm la bascalia fată de de opozitia care se balbâie. ca si când am fi idioti să nu le vedem scamatoria.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Fac și eu haz de necaz. Și tot sper că mă vor lăsa ăștia fără marfă. Dar n-am eu norocul ăsta. Plus că-s prea mic pentru războiul ăsta mare.

      Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

%d bloggers like this: