Capcană pentru banii tăi

Acum vreo cîțiva ani, cînd am cumpărat apartamentul în care locuiesc, proprietarii au insistat ca plata să se facă strămoșește. Cu banul jos. Am încercat să-i fac să înțeleagă că, dacă n-aveai ceva de ascuns (și clar, nici nu aveau), omenirea trecuse de la ”bani în pungă” la transferul bancar. Fiind mult mai simplu și mai făr de griji pentru toată lumea. Dar n-aveam cu cine să mă înțeleg. Plus că mirajul euroilor strînși în mînă părea să le fi luat mințile celor trei vînzători din acte (mamă și doi fii). Și dacă pe cei doi i-aș mai fi înduplecat să accepte transferul, mizînd pe mintea lor mai de pe urmă, pentru a bătrînă, insistențele mele se loveau ca de un perete. Mai ales că pentru ea, deschiderea unui cont bancar avea aceeași însemnătate ca o bășină trasă prin ’72 într-un concediu la Amara.

Așa că, în loc să transfer niște lei, la orice curs am fi căzut de acord, am fost nevoit să cumpăr euro. Din contul și la cursul băncii, firește. Că doar nu era să scot o sacoșă de cash cu care să merg la colț de stradă să-i schimb. Strike one!, cum ar zice americanii la o încercare complet nereușită pentru unii dar plină de însemnătate pentru adversar.

A urmat apoi momentul retragerii numerarului de la bancă. Unul destul de delicat din toate punctele de vedere. Prilej cu care am fost pus în situația puțin jenantă de a sta la un ghișeu obișnuit de plăți (deși era o tranzacție mai deosebită și neuzuală, anunțată cu niște zile în prealabil) cu niște zeci de ochi, ai celor adunați ca la comandă în spate, pe care-i simțeam în ceafă. Mai toți neînțelegînd exact de ce naiba țin coada în loc de-un sfert de oră și m-am trezit să număr niște zeci de mii de euro în fața gemulețului. Și pentru că orice spectacol are un preț, am fost nevoit să plătesc și pentru acesta. Undeva la peste 400 de euro!!!. Comision de retragere. Din banii mei. Deci, Strike two!

Ideea e că după tot acest tămbălău bancar, am rămas cu vreo 2000 de euro pe care i-am lăsat acolo. Într-un cont. De economii. Să am și eu ca orice român în caz de murit de foame de unde să mai schimbe o sută.

Anii au trecut și, odată cu ei, au trecut și zilele cînd un depozit bancar era purtător de o oarece dobîndă. Ajungînd acum la situația în care aceasta este chiar zero. Dar nu același lucru se poate spune despre comisioane. Pentru că, încet-încet, s-a ajuns la momentul scandalos în care, pentru faptul că banii tăi sunt folosiți de bancă, trebuie să plătești 2 euro / lună. Normal, primul instinct e să-ți retragi banii de acolo și să-ți limitezi pierderea și numărul de înjurături la adresa băncii. Doar că și acest lucru are un cost: plata a încă 1% din suma retrasă. Practic banii tăi sunt prinși într-o capcană fără ieșire, iar banca îți rînjește în față, ca orice cămătar dubios care te-a prins de nas. Strike three! Game over!

Iar pentru ca tabloul să fie complet, primești un mesaj de mulțumire. Acuma, pe bune, cum să nu te simți special?

24 Comments

  1. cetățeanu'turmentat

    Eu care credeam ca doar eu sunt 1 dintr-un milion,bai ce nesimțiți!
    Râdem noi dar eu am așteptări mari de la banca asta, acolo am pensia privată si aia de pilonul 2(chiar dacă acum îsi spun nn),daca nu trag țepe la alții de unde sa-mi mai dea mie?Sper să mai existe la vremea aia,dar dupa cum pare la asta sunt experte băncile din RO:țepuială !!!!

    Reply
    1. krantz (Post author)

      N-aveai cum. Suntem mulți 😉
      Și eu sunt cam în aceeași situație. Teamă mi-e să nu se adeverească zvonul ăla cu posibilitatea ca psd-ul să considere fondurile alea de pensii numai bune de acoperit niscaiva găuri cu promisiunea că or să le dea ei înapoi.

      Reply
  2. DoarF

    Inca nu mi-e clar daca articolul asta a vrut sa fie o critica la adresa batranei pentru ca a refuzat “metoda simpla si fara griji” sau a bancilor pentru diluarea pana la contrariu a conceptului de “simplu si fara griji” – fapt ce ar valida optiunea batranei.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Eram sigur că se va găsi cineva care să se agațe de acest ”cîrlig” lăsat intenționat în text. Și aproape că te așteptam pentru o analiză temeinică pe text. 😉
      Ideea e că pe partea cu ”lei”, banca e ok pentru mine. Și cred că pentru oricine. De aia am și precizat în text că ”…în loc să transfer niște lei, la orice curs am fi căzut de acord…”
      Dar la operațiunile cu valută, e pur și simplu o gaură neagră dacă-ți trece prin cap să-ți faci depozite de economii.

      Reply
      1. DoarF

        Eu nu as zice ca m-am agatat. Ci ca ti-am dat oportunitatea sa explici ce e cu el. Ca prea statea, ca paduchele in frunte.

        Cat despre analiza temeinica pe text…vrei sa incepem?
        1. Daca ati agreat pretul in euro, plata e normal sa se faca in euro. E treaba ta cum obtii acei euro, nu e “la orice curs am fi cazut de acord”. Caci se pare ca nu prea ti-a placut cursul pe care banca l-a practicat. Apoi si majoritatea retragerilor de lei se taxeaza. Si eu as cere banii in mana sau daca respectivul doreste transfer bancar as include in pretul de vanzare si comisionul aferent de retragere.
        2. “Din contul și la cursul băncii, firește”. Nope. La cursul bancii este doar pentru maruntisuri. La sume mari, se intra, prin banca, pe piata valutara. Si se obtine valuta la pretul din piata valutara, nu la acela nesimtit practicat de banca. Normal, asta tine de consilierul tau sa-ti prezinte aceste optiuni. Sau sa le cunosti tu si sa le soliciti.
        3. “Că doar nu era să scot o sacoșă de cash cu care să merg la colț de stradă să-i schimb”. Obrazul subtire cu cheltuiala se tine. Adica cu sume platite bancilor in loc sa se negocieze cu casele de schimb valutar. La sumele astea ies niste discounturi foarte foarte bune(sub pretul BNR).

        >Și cred că pentru oricine
        In oricine intra si astfel de situatii? Sau alea cu bailin-ul din Cipru? Sau la noi nu se (mai) poate intampla?

        Reply
        1. krantz (Post author)

          N-aș mai intra iar în detalii explicative pentru fiecare punct, că nu mai terminăm. Ideea e că la urma urmei fiecare face cum îl taie capul. Și plătește în consecință.

        2. DoarF

          Dupa cum bine zici, fiecare face ce-l taie capu. Mai nasol este cand apare pretentia ca si altii sa faca, nu dupa cum ii taie pe ei capu’, ci dupa capu altuia.

          PS. Pai nu tu ai cerut o astfel de analiza? Ca eu in nici un caz nu aveam de gand sa ti-o ofer. Ai putea totusi incerca un mic raspuns la punctele in care tu vezi lucrurile altfel. Promit ca sunt baiat cuminte:d

        3. krantz (Post author)

          Cred că ești de acord că fix așa se întîmplă în mai toate relațiile comerciale între două părți. Și fiecare își dorește ca celălalt să nu facă chestii după capul lui. Ideea e să se întîlnească la mijloc.
          Așa cum am explicat, ideea articolului era despre cum banca a cîștigat întotdeauna.
          Și ca să răspund pe puncte:
          1. Da, înțelegerea era cea uzuală, avînd euro drept referință. Dar asta nu înseamnă că nu se poate conveni ca tranzacția să se facă în lei. Că oricum a bătrînă nu avea ce face cu euro aici și nici nu părea genul care era pe picior de emigrare.
          2. Am apelat și la cursul special negociat pentru schimb valutar dar să nu crezi că am avut parte de o diferență semnificativă. Și te asigur că nici măcar nu am acoperit acei 400 de eur plătiți comision de retragere.
          3. Nu sunt genul care să mă fîțîi cu sacoșa de bani lichizi la mine prin oraș. Prefer siguranța băncii. Poate și din cauză că o astfel de tranzacție am făcut-o o singură dată în viață.
          Și ca idee, dacă o fi să vînd ceva de mare valoare vreodată, nu aș umbla niciodată cu cash. Nu vreau să-mi asum riscul unor bani falși

        4. DoarF

          As nuanta putin prima ta afirmatie: da, intalnirea la mijloc este esentiala, dar la ea trebuie ajuns dupa capul fiecaruia. Asa cum zicea si klaus, asta e mult mau usor de explicat la o bere decat intr-un comentariu. Principul ar fi cel libertarian: drepturile tale se termina acolo unde incep drepturile mele.

          La punctul 3 amintesti de siguranta bancii, desi nu spui nimic despre punctul “4”(cele 2 linkuri din comentariul meu). Daca ne raportam la invitatia mea( sa comentezi doar ceea ce vezi in alt mod) ar rezulta ca esti de acord ca bancile nu sunt “atat” de sigure. Daca ne raportam la faptul ca de cele mai multe ori, pe internet se ignora anumite argumente nu am putea sa evaluam cata siguranta crezi tu ca ofera bancile. Te-as ruga, daca nu este prea mult, sa detaliezi putin acest aspect.

        5. krantz (Post author)

          Cînd mă refeream la ”siguranță” mă gîndeam la partea tranzacțională și la cea de protecție împotriva furtului.
          Dacă ne referim la ”siguranța” a la long din exemplele tale, la aia nu prea am ce comenta. Știm cu toții ce înseamnă băncile în ziua de azi. Iar relația cu acestea fie o ai, cu toate riscurile, fie nu o ai, cu toate riscurile. E doar o opțiune personală. Una care, așa cum am descris și eu, nu coincide de fiecare dată.

        6. DoarF

          Eu nu sunt convins ca toata lumea stie ce inseamna bancile. Din contra, cred ca majoritatea sunt pe langa subiect.

          Am mai spus si cu alta ocazia, pe langa alb sau negru mai sunt si nuante intermediare. De exemplu, poti sa ai o relatie strict pentru plata on-line a utilitatilor sau a diverselor facturi, fara sa accesezi si partea de depozite sau de transferuri care alte persoane fizice.

  3. Fabiola Ion

    Din păcate încă se mai practică sportul ăsta de a umbla cu zeci de mii de euroi la purtător pentru că cel care vinde e convins că e mai bine aşa. E tragico-comic. Cât despre bănci… numai de… bine. 😀

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Sunt convins de acest lucru. Și fiecare e liber să facă ce invoială vrea. Mai ales dacă mai sunt la mijloc și chestii ce se vor ascunse.

      Reply
  4. klaus

    Eu mă identific destul de des în păreri cu DoarF. N-am avut ocazia să ne contrazicem des, dar când s-a întâmplat, am analizat cu mare atenție ce avea de zis. (Pseudo) Dialogul în virtual are multe lipsuri, uneori se iscă dispute care nu ar avea loc dacă contrele s-ar desfășura în real. E un dialog greoi, pe scurt. Dar eu aș vrea să pui un asterix când, pe alocuri, vorba ta, site-ul tău abordează un subiect care ar putea fi interpretat ca fiind pamflet. Altfel ar fi păcat să te interpretez ca pe Mircea Badea care vorbește serios, în condițiile care pe intro-ul emisiunii sale apare în clar “această emisiune este un pamflet”

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Eu zic că nu e cazul să ne aprindem. E totuși un blog personal și nu un site de știri oficiale. Iar părerile mele, cu nota de subiectivism aferent, n-ar trebui să fie luate mai în serios decît niște palavre la o bere.

      Reply
      1. DoarF

        Si da, si nu. Intr-un comentariu trecut, imi replicai ca fiecare parere conteaza. Apoi, la bere sunt cele mai interesante discutii. Si serioase, atat timp cat nu se bea acea bere in plus. Dpmdv esti un partener de discutii de bun simt. Si asta include si subiectivitatea inerenta opiniilor personale,

        Reply
  5. klaus

    Lucrez pământ în arendă. Unul dintre proprietari, o doamnă profesoară pensionară. Contractul e făcut anul trecut, am greșit nemenționând o dată clară în care se plătește arenda. Mă sună înainte de sărbători să ceară plata într-un mod relativ diplomatic. Nu puteam atunci să mulțumesc persoana. Am explicat situația, am prezentat scuzele de rigoare, m-am obligat să repar situația în cel mai scurt timp posibil. Din venituri care nu decurg din arendă, am cerut un cont de bancă în care să virez banii. Doamna profesoară m-a agresat de-a dreptul cu precizarea că ea nu lucrează prin bănci. A lăsat să se înțeleagă că sunt un ciudat că bag băncile la interval. Fac pauză, când am semnat contractul de arendă, i-am promis că suma specificată în el o va primi integral, deși eu, fiind un srl, ar trebui să-i opresc și să virez la stat, impozitul pe arendă! (eu mă obligasem verbal să acopăr costurile reprezentate de impozite).E evident că eu o voi plăti oricum. Mă refer la diferența reprezentată de impozit. Din surse care atentează la familia mea! La negru! De ce am făcut lucrul ăsta? Pentru că m-am decis eu să-mi urmez visul, eu vreau pământ! Pentru că, în principiu, lupt cu firme care au în spate milioane de euro. Nu-i intersează dacă pierd câțiva ani, își permit! Eu nu! Eu îmi permit doar riscul să fiu un nebun naiv dat tribut supeficialei eternități. Cam atât, deocamdată! 🙂

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Uau! Da știu că te-ai riscat cu un așa contract. Și ai mers pe premiza acelui gentelment agreement care în ziua de azi e din ce în ce mai rar respectat. Sincer, dacă spui că treaba o faci printr-un srl, eu nu prea înțeleg cum de-ai acceptat plăți pe altă cale decît cele bancare. Iar doamna profesoară, care sigur își dorește o țară mai bună, dar să nu înceapă schimbarea și cu ea, pare că agrează puțină evaziune fiscală. Dar, mă rog, e înțelegerea voastră și ca atare, trebuie să găsiți o cale de mijloc.
      De restul, ce să zic? Succes pe mai departe! 😉

      Reply
      1. DoarF

        Iar eu nu inteleg de ce tie ti se pare atat de anormal ca un srl sa lucreze si cu operatiuni de casa.

        Al doilea lucru pe care nu-l inteleg este de ce vorbesti, in aceasta de speta, de evaziune fiscala. Situatia, asa cum am inteles-o eu, este ca au stabilit o suma pt arenta. Iar pt acea arenda, statul ar trebui sa primeasca un impozit de la doamna. Doar ca, din oarece motive, klaus a acceptat sa plateasca el impozitul. La negru, caci il “plateste” in numele doamnei si nu poate sa-l inregistreze in contabilitate.

        Solutia corecta, dpdv legal, era ca in contractul respectiv de arenda, pretul sa fie calulat astfel incat, dupa oprirea la sursa a impozitului, doamna sa ramana cu suma agreata. klaus, gresesc?

        Reply
        1. krantz

          @DoarF, poate că la mine în cap, astfel de relații comerciale, unde apar niște sume importante de bani, e bine să fie stipulate clar în contracte pentru a evita după astfel de discuții care nu fac bine niciuneia dintre părți.
          De asta și cînd angajez un meșter la mine în casă pentru o reparație oarecare, prefer să stabilim de la început clar suma și cum o plătesc și nu accept acel ”las că ne înțelegem noi după”.

        2. DoarF

          Corect ceea ce spui, dar cumva pe langa ceea ce ziceam eu, adica platile cash nu sunt ceva de domeniul fantasticului in srl-uri atat timp cat sunt sub suma maxima impusa de codul fiscal.

        3. klaus

          Nu greșești deloc! Și îmi vine să-mi fut una că nu m-am gândit la soluția ta. Amu’ le las așa! Doamna Europă tocmai ne-a aprobat un proiect prin mânuțele funcționarilor noștri. Am câștigat o luptă, cine dracu știe cât ține războiu’?

  6. Muncitorul

    Ideea e ca banii tau au lucrat, cei imprumutati au platit dobanzi uriase, pe cand tu, nu ai luat nimic.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Cam asta-i treaba cu băncile. Și dacă nu-ți convine ai doar varianta cu salteaua.

      Reply

Leave a Reply to MuncitorulCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.