Sunt inofensiv dar gîndul meu e criminal

Azi pe la prînz, în timp ce o ardeam pietonal-bulevardier prin București, am simțit brusc cum urechile îmi amorțesc și cad din cauza acelui infernal și binecunoscut sunet al unei motociclete de curse ambalată în exces, ce venea în goană maximă de undeva din spate. Hait! Bine măcar că era pe stradă. Deși zgomotul părea ireal de aproape de gingașa-mi făptură. Urmează apoi cîteva explozii de gaze în toba de eșapament ce bagă-n boale toți trecătorii. Prilej numai bun pentru mine de a-i transmite un gînd bun participantului dement la trafic, alături de binemeritatul și tradiționalul în astfel de cazuri: ”Opri-te-ai în stîlp!”. Apoi observ cum ciumegul oprește și face stînga-mprejur. ”Să vezi c-am gîndit prea tare, m-a auzit și vine să-mi ceară detalii”, îmi zic pentru o fracțiune de secundă. Și după un moment de suspans, profitînd de faptul că pe sensul lui nu era în acel moment nicio mașină, îl văd cum accelerează nebunește la greu și pornește de pe loc în trombă. Fix ca la startul unei curse de motociclism de pe circuit. Numai că, după nici 10 metri, bag de seamă cum motocicleta saltă nărăvaș de roata din față și-l scuipă din șa pe cretin. Lăsîndu-l lat, răstignit și nemișcat în mijlocul șoselei și continuîndu-și apoi drumul într-o hirjîială cu asfaltul amestecată de o dîră de ulei și benzină. Fix pînă la proptirea într-o mașină parcată pe marginea drumului.

Firesc, lumea se strînge instant la vederea unui om căzut prostește pe asfalt. Cinci inși sunăm instinctiv și concomitent la 112. Cel ajuns primul în dreptul lui îi scoate casca de pe cap și, într-un puseu de inteligență maximă, îl saltă de subțiori întrebîndu-l de sănătate. Unii insistă să nu-l miște. Motociclistul e clar în stare de șoc și încă sub impactul întîlnirii cu Luminița. Aia de la capătul tunelului. Pare tînăr, pînă în 30 de ani. Începe să vorbească împleticit, dar are privirea lui Lucian Bute de după pumnul primit în finalul ultimului meci. Ca prin minune, apare o ambulanță care trecea întîmplător prin zonă. Pînă să tragă la locul accidentului, pînă să deschidă ușile, personajul principal e deja pe picioarele lui. De data asta a scăpat. Casca să-i trăiască. Încep să-i acorde măsurile de prim ajutor  standard, deși mai potrivite în acel caz ar fi fost doi pumni în gură și niște șocuri electrice care să-l lecuiască pe dilimache de demența vitezei în astfel de condiții

Mi-am continuat drumul tot gîndindu-mă dacă l-o fi ajuns blestemul meu sau a fost doar o lecție de antrenament pentru acest gen de inconștienți pe care-i apucă setea de adrenalină fix pe străzile publice. Sper ca măcar să fi rămas fără carnet vreo niște luni. La cîtă minte părea să aibă, oricum nu-i folosea la nimic.

foto

14 Comments

  1. dede cati

    Dubios de inofensiv esti:)))))))))))

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Și unde mai pui că nici nu mă chinui. 😉

      Reply
  2. Renata Carageani

    Nu degeaba sunt porecliți bănci de organe!

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Uite pe asta n-o știam. Da sună bine.

      Reply
  3. racoltapetru6

    Probabil că v-ați unit în același gând mai mulți oameni din preajmă.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Ce probabil că-i sigur. Mi-e greu să cred că e vreunul zen la auzul unor astfel de zgomote.

      Reply
  4. Ionut

    Mi-ai inseninat ziua! Da, stiu, e nasol sa gandesc asa, dar am o scuza: eu locuiesc la bulevard si nimic nu e mai minunat decat zgomotul de motoare ambalate, mai ales in miez de noapte, zgomot care razbate prin 2 randuri de termopane. Daca mai zic si de doi copii mici pe care ma chinui sa ii adorm doar ca sa aiba ce trezi “donatorii de organe”, intelegi de ce, din acest punct de vedere, pentru mine cea mai frumoasa perioada a anului este iarna. Cu zapada. Multa zapada care sa ii tina pe indivizii astia departe de motoarele lor.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Degeaba îți înseninez eu ziua dacă idioții îți înseninează și noaptea. Și nu știu dacă rezolvi ceva cîntîndu-ți singur nani-nani de fiecare dată cînd au ăia concurs. Fă și tu o jalbă la primărie prin care soliciți instalarea unor limitatoare de viteză stradale în zonă pe motiv de țicneală nocturnă pe două roți. Semnați-o cît mai mulți și poate iese ceva.

      Reply
      1. Ionut

        Am reusit chestia asta cu o reclama luminoasa stradala care batea in geamurile a trei sferturi din bloc. Dar ma indoiesc ca va merge si in cazul motoarelor. In primul rand pentru ca vorbim de ditamai bulevardul unde noaptea au loc adevarate curse de masini si motoare, toata lumea fiind la curent cu treaba asta, inclusiv politia (Iuliu Maniu, pentru cunoscatori – imposibil de pus limitatoare), iar in al doilea rand pentru ca ambaleaza motoarele inclusiv cand stau pe loc la semafor. Camere de luat vederi, radar si saltat permisele, asta ar fi o solutie, macar partiala.

        Reply
        1. krantz (Post author)

          Măcar încercați. C-o jalbă toți suntem datori. 😉

  5. I am we are

    Intr-adevar, motociclistii astia nu au bun simt, nu se gandesc ca ne deranjeaza zgomotul produs, nici nu existam pentru ei. Doar placerea lor conteaza pentru eu. Totusi, niciodata nu as putea sa le doresc sa se opreasca intr-un stalp. Asta ar fi crima. Tu esti un criminal ce o arde inofensiv.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Te duci puțin prea departe. Gîndul meu e cu ”Opri-te-ai în stîlp”. Asta nu presupune și moarte.

      Reply
  6. Rux

    La noi lipsa de cunostinte in ale primului ajutor e notorie. Nu este pentru prima oara cand aud de oameni de bine care incearca sa ridice in picioare/miste un om accidentat. Oare cat de greu este sa educi populatia cu niste sfaturi in sensul asta.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Greu nu e. Problema apare de obicei la partea practică.

      Reply

Leave a Reply to IonutCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.