Donăm și noi mai cu talent?

N-am reușit pînă acum și nici nu cred că mai am șanse, să înțeleg care e chestia cu tam-tam-ul donațiilor. De ce atunci cînd chipurile te apucă subit dragostea pentru semenii aflați cu nivelul de noroc în viață pe roșu, apăi e musai să dai sfoară în țară că ai decis să lași cîteva firimituri din belfereala ta să ajungă acolo unde e mare nevoie? La ce bun atîția metri cubi de cărămidă bătută pe piept, că uite ce buni suntem noi cei care ne-am gîndit preț de-un spot publicitar la copiii ăia care mor din diferite cauze, în timp ce, din scaunul de CEO, răsfoim ultima ofertă cu colecția de vară-toamnă la yachturi sau ne hotărîm cu greu dacă pielea din ultimul model de BMW să fie pe negru sau maro?

Ce anume te împiedică să faci frumos un virament discret în contul acelei fundații / spital / casă ajutor, în loc să faci ditamai cartonul pe care apare scris mare de tot numele tău cu suma și abia cu litere mici, din acelea de subsol de contract cu banca, detaliile beneficiarului? Cum adică să spui că la nu știu cîte sticle de apă vîndute sau la nu știu cîte kile de like-uri primite pe facebook, un spital va primi un echipament special de investigații? Că mie îmi sună fix ca un: ”Știți, noi ne vom da puțin mari că suntem umani pe banii voștri!”.

Mă uitam și la ultima creație cu sclipici a protv-ului. Cea care arată în titlu și ea, mai mult rîzînd și cu o semi jenă, ”Uite cine dansează”. Nu îmi dau seama de ce firma aia de apă îndulcită și colorată nu a putut da simplu cecul promis acelei fundații și-l tot ține la vedere ca pe-un morcov în vîrf de undiță în fața măgărușului. Cel care, în cazul de față, sunt niște domni și doamne, oarecum obișnuiți cu lumina reflectoarelor din platou, dar care dovedesc că au în comun cu dansul cam ce am eu cu mersul la sală. Adică doar intenția că aș vrea să.

Și nu-mi dau seama de ce e nevoie de toată supunerea la acest chin a unor oameni în numele unei cauze nobile. De parcă ar fi niște păcătoși care acum trebuie să sufere o serie lungă de penitențe cumplite. Pentru că fix așa apare prezentat, cu lux de amănunte și dramatizarea de rigoare a pro-ului. Cu coaste rupte, cu luxații, cu entorse, cu stări de rău fizic și cu inerentele momente de penibil public cu pretenție de spectacol. Toate în numele dansului, firește. Și toți cu gîndul ca firma aia de suc să poată strînge într-un final banii necesari facerii de bine. Chit că pînă la acel moment, mulți se vor fi aflat în momentele cu drag de mamă.

Nu știu și cum de au ajuns la unele persoane publice puse să se prindă-n horă. Unele care arată clar că pînă la această vîrstă au dansat cel mult pe la vreo nuntă. Ba chiar și atunci trași cu forța de mireasă de pe scaun la un trenuleț de congă.

Cum dracu s-o pui pe Zăvorancă să danseze, cînd toată lumea știe că e cu creierii în pioneze după motanul ei mort iar orice întîlnire de-a ei cu muzica e mai nocivă decît un atac cu gaz sarin? Sau pe nea Hadad care, după o viață întreagă de tăiat ridichi și copt sufleuri, e pus la bătrînețe să se unduie lasciv și numai după doze triple de artrostop, pe lîngă o dansatoare profesionistă pe care, chinu naibii și în ciuda herniei, mai trebuie s-o mai și ridice sau s-o dea peste cap. Am sentimentul că omul, cu bun simț, n-o fi putut să refuze că avea o obligație, ceva. Sau un barter pe cratițe. Dar se citea pe chipul lui că mai degrabă i s-ar fi tuflit în cuptor mousse-ul de ciocolată cu 5 minute înainte de servirea la un dineu cu președinți decît să mai bage două figuri de rumbă. Iar faptul că a ieșit din ”concurs” cred că-l face să se simtă ca și cum s-ar fi născut a doua oară.

Sper ca măcar divele (ale căror operații estetice trecute și viitoare par să fie mai scumpe decît valoarea premiului cel mare pus în joc) și divii, care sclipesc pe ecran, să-și fi donat și ei onorariile pentru acest show către copii. Ăia udați leoarcă de lacrimile lor de grijă și compasiune mimată între două gros-planuri de cameră. Nu de alta dar istoria ne-a demonstrat că anonimul samaritean e mult mai cunoscut și apreciat, chiar și peste sute de ani, decît orice sponsor care și-a trîmbițat bunătatea pe toate gardurile.

foto

10 Comments

  1. cetățeanu'turmentat

    Din partea mea ai un 10!

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Asta la teorie. La practică îs praf…

      Reply
  2. Renata Carageani

    Știi vorba aia cu facerea de bine – futere de mamă? E! Actualmente e reclamă.
    p.s.: Mă bucur că n-ai zis nasoale de Marius Manole. 🙂

    Reply
    1. krantz (Post author)

      N-am zis, că în cele 10 minute de vizionare a ”show”-ului adunate în toate edițiile de pînă acum, nu l-am prins dansînd printre stele. Da nu mai bine recita el o poezie decît să-și rupă coastele și să-și consume ficații?

      Reply
      1. Renata Carageani

        Ba da. Dar eu ascult radio Smart dimineața, în mașină și e cu Marius Manole (bun actor!), mai povestește de la dans, trec semafoarele mai repede…

        Reply
        1. krantz (Post author)

          La ce trafic e prin Piața Sudului, asculți cu plăcere și evanghelia lui guru Bivolaru numai să se facă verde mai repede…

  3. racoltapetru6

    Ar trebui să mergem și noi la sală, după ce ne facem publică intenția, ca să se știe. Măcar un pătrățel să dobândim. 😉

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Eu m-am liniștit cu pătrățelele. Și prefer formele mai rotunjite să nu mă înțep pe la colțuri.

      Reply
  4. Renata Carageani

    Nu știu de ce am senzația că fiecare pătrățel pe torace șterge o circumvoluțiune pe creier! 🙂
    E doar o impresie, nu mă lua în seamă!

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Ținînd cont că poți face maxim 6, poate n-o fi așa grav.

      Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

%d bloggers like this: