Alde vice-vercea

Prins de reporteri pe holurile Parlamentului și întrebat, mai mult de-un pamplezir, despre soarta partidului – ăla cu care mimează că face politică în timp ce roade cu trosnete la ciolan, de teamă să nu i-o ia Dragnea prea mult în față – Călin Popescu Tăriceanu a anunțat, cu aceeași privire de om indecis dacă să-și dea bășinile pe cracul drept sau stîng al pantalonilor, că treaba merge conform programului. Și fix în aceeași pași mișcați din fund, ca pe podiumul pe care prezenta în tinerețe cîrpele Zinei Dumitrescu. Firește, cu el pe post de bulibașă supremă, întrucît atîrnachele de Constantin a rămas între timp și din motive de fluierat prostește în biserică ce era de fapt: o zecimală. Iar singura necunoscută de la următorul congres ce bate la ușă ar fi, sanchi, numele celor 17 vicepreședinți ai partidului.

La auzul acestei vești, prima grijă e să pui mîna pe telecomandă și să dai sonorul televizorului mai tare. Că sigur n-ai auzit bine. Că dacă s-a ajuns la 17 vicepreședinți la coșmelia politică de la alde ALDE, cei de la Apple par clar niște stîngu-n dreptu în materie de eficiență la conducere.

Apoi, după primele două secunde de uluială, realizezi că pînă la urmă e clar doar un fetiș al numărului doi dintr-o țară cu banane. Unul pentru numere mari. Cînd ai la activ, pe persoană fizică, 6 neveste trecute în CV, pe persoană juridică 17 vicepreșuri par chiar puține. Mai ales că rahat de mîncat e slavă domnului. Și toată lumea știe că altul e gustul lui cînd ai și-o funcție.

Nu că zic da' vreau să spun că

%d bloggers like this: