Povești cu pești

Acum o lună de zile, într-un moment de respiro după atîta forcing cu pîrdalnica asta de guvernare științifică, multilateral dezvoltată, îndreptată împotriva exploatării omului de către om și orientată spre visul de aur al omenirii, nea Liviu și Sorin, acești un lup și-un sfert de Dîmbovița, s-au gîndit că n-ar strica să-și mai moaie grijile și undițele în apele Deltei. Că ce poate fi mai relaxant decît o partidă de pescuit în care ăl bătrîn să-i arate urmașului cum stă treaba cu captura la nivelul Pro. Cu un know-how predat la fața locului, cu probă practică inclusă, din care să nu lipsească chestiile esențiale și de bază. Asta dacă, la final, vrei să pupi și altceva decît Piața Endependenți.

Povestea spune că Sorin, îmbrăcat ciudat, mai mult ”ca un” și nu ”pentru” pește, s-a lăsat prins în plasa maestrului, care ar putea scrie cărți despre așa ceva dacă n-ar avea tot timpul sacrificat pe altarul guvernării. Aflînd astfel despre cum te sui prima dată în barcă. Cum îți menții echilibrul. Cum dai la rame fără să faci valuri prea mari în jur și să agiți apele. Cum îți ții gura să nu sperii peștele sau să-i deranjezi pe cei experimentați din jur. Cum să ajungi în locul potrivit, la momentul potrivit. Cum să-ți alegi sculele de care să te folosești. Cum să arunci momeala unde trebuie. Așteptînd apoi clipa cînd toate știucile vor mușca cu poftă din rîma oferită chipurile gratis și mult prea tîrziu pentru a mai sesiza cîrligul care le va duce unde vrea mulineta lui. A pescarului, desigur.

Bineînțeles, pozele jurnal ale acestei jalnice ”Operațiunea Monstrul – 2” sunt în concordanță cu pasiunile standard ale oricărui vajnic vîrf din PSD: vînătoarea și pescuitul. Simple și strămoșești. Și total diferite de cele ale foștilor PDL-iști ce se lăsau pozați penibil, în chiloți, pe plajele din Monaco, jucînd table pe sticle de Dom Perignon. Iar rezultatul final, consemnat pentru istorie, nici nu putea fi altul: Nea Liviu o are clar mai mare ca a lui Sorin. De captură zic.

La momentul postării, pesemne și din cauza temperaturilor ridicate, nefirești pentru luna martie, guvernatorului Deltei Dunării i s-o fi făcut cald cu toți dinții în gură. Că altfel nu se poate explica zicerea lui de la postarea pozelor: ”Ar fi putut demonstrativ, să o arate, să o pupe, să-i dea drumul în apă. Să zică: «Domnule, așa faceți în Delta Dunării!». Poate doar dacă avea de pe atunci niscaiva informații că deja înota în ape tulburi. Iar știrea de azi cum că își poate trece funcția în CV la timpul trecut, vine să confirme faptul că nici măcar în glumă nu e bine să te pui cu rechinii. Ăia nu se joacă. De jucat, jucăm noi, restul țării. Zilnic, pe altă melodie. Și-o luăm ca pe o provocare. Că doar așa se joacă Balena Albastră, nu?

Nu că zic da' vreau să spun că

%d bloggers like this: