Nu știu dacă ați apucat să băgați de seamă dar, de vreo cîteva zile, o tobă mare bate în draci prin bloguri și pe la televizor, anunțînd că lume-lume, ce să vezi?, minunea s-a pogorît peste noi. Iar nea Petrache poa să-și bage Maglavitu lui undeva. Că de-acum, după lupte grele cu supermarketurile, prețurile, economia și mai ales cu conștiința aia mustrată de zor de la atîta zgîrci și șorici malaxat pe post de carne, CrisTim a trecut de partea drepților. Fix a celor care acum se înghesuie să facă mezeluri curate. Unele fără chestiile bau-bau ce bagă lumea în sperieți și-i țin ficatul cu mîinile sus fîlfîind batista albă, pe motiv de cifre scrise după un generic E, dar în același timp mențin și papilele leșinate de plăcere după o partidă cu îmbucături serioase de parizer cu muștar.

Ideea e că după ce citești zisele lu tata lu salam, ăla săsesc, aproape că-ți dau lacrimile, ca lu ăla cîntăcios-țigănesc, de cîtă suferință au putut strînge ei, fabricanții. Mai ales în ăștia 23 de ani care i-au forțat să bage în mațul sintetic al salamurilor și în mațul nostru natural fel de fel de rahaturi ce stăteau cu un picior de partea cealaltă a unor legi aproximative, pline și ele de potențiatori de avere. Iar investiția asta de acum, în tehnologie care cică-i face să revină la rețeta tradițională, întărește și mai mult cerința oricărui om de afaceri de succes de pe la noi. Aia cu: ”Nu mă întreba despre cum am făcut primul milion de dolari!

În rest, e bine. Vom sta de-acum cu ochii prin galantare după ”Eticheta curată”. Aia care ne va semnala vizual mezelurile fără gluten, fără amidon, fără MDM, fără soia, coloranți sintetici sau monoglutamat de sodiu adăugat. Deși, dacă-s fără coloranți, e posibil să le putem identifica ușor după culoarea tradițională de brun-negricios ce se așterne natural peste orice carne stătută ceva zile chiar și prin frigider. Important e că de-acum vom putea mînca mezel fără E-uri. Chiar sunt curios ce gust va avea mzlul.

P.S. Acesta nu este un articol sponsorizat de CrisTim. Chiar dacă de la ei îmi plac cel mai mult cremvurștii de Meda. Iar între timp, un domn, mult mai deștept decît mine, a pus punctul pe E. Precizînd în clar elementul cheie ce ar trebui băgat în astfel de salamuri.

foto

3 Comments

  1. Renata Carageani

    Mie îmi plac ăia de Angst.
    La cum se menține un ardei gras roșu, lucios, frumos, în cutia de legume a frigiderului chiar și o lună de zile, parcă ar merge niște salam, care până la urmă se strică și în frigider, în 4-5 zile, decât nemuritoarele legume olandezo-turcești

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Un vegan vero te-ar ucide pentru vorbele astea…

      Reply
      1. Renata Carageani

        Veganii au o problemă la mansardă. Până să mă ucidă pe mine, mai bine s-ar duce să se caute de defecțiunea mintală care-i ucide pe ei.
        N.B.: Vorbim de vegani, nu de vegetarieni. Exemplul încă viu că trebuie să te temi de puterea nebunului: ăștia, nu doar că nu halesc proteină animală, dar își transformă stomacul în piuă, când se îndoapă cu boabe de orez/grâu/ovăz crude. Aștept ziua când veganii vor reuși să zboare, fiindcă le-au crescut pene pe brațe. 🙂

        Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

%d bloggers like this: