Observ cu surprindere că, de vreo două zile, statistica de vizualizări a blogului arată ca hîrtia unui seismograf la ceas de cutremur. Și unde pînă mai ieri blogul ședea frumos și întins, în concordanță cu muza mea într-ale scrisului ce pare că și-a luat CFS, iată-l înțepat în cur de două ”spike”-uri, la care pînă și wordpressu și-a făcut cruce, în timp ce-mi anunța mărgica.
Cifrele zic că e vorba de o singură persoană, nu spui cine, una anonimă, care, din varii motive, întinse (cred eu) în spectrul dintre plictiseală, curiozitate, timp liber la discreție sau studiu medical de specialitate, a luat la citit totul. Dar la modul temeinic și sistematic, precum miniștrii psd-iști înfipți de Daddy în programul de guvernare: din scoarță în scoarță.
Sincer aștept acum, la final, și un feedback. Să știu dacă pregătesc un premiu pentru răbdare, o yală în plus la ușă sau, de ce nu, o lucrare de control.
Eu n-am bicilet{e}a:))))))))))
Lasă, dragă, că nimeni nu-i perfect.
Io numa’ râd!
Și bine faci. Că de mine sau cu mine, astea-s detalii.
Nu scrii rau! Imi place sa citesc ceva amuzant, intr-adevar amuzant dupa o zi grea si vai mama ei. Recunosc ca nu am citit tot, dar in timpul liber citesc. Si scriu. La fel.articole amuzante… imi descretesc fruntea scriind. Si sper sa o descretesc si altora.
Rasul zilnic..tratament pentru orice.
Dacă tu simți că asta e cheia succesului, nu te opri!
Nu știu de ce-mi pun mâna în cap să anunț că n-am fost io, că în ultima vreme chiar n-am mai trecut p-acilea și-mi fac autocritica.
p.s.: Îmi plac zgârciții, ca Lucian: „Nu scrii rău!”… Băi, te doare tastatura să-i zici omului, de la obraz, „Scrii bine!”?
Cât timp liber să ai, să-ți pierzi vremea, pentru amuzament, cu unul care „nu scrie rău”?
Scrii bine! He-he, nu m- a durut mana dar mereu pun raul inainte. 😉 Nu-s zgarcit…m-ai facut sa ma gandesc cand am facut ultima pomana. 😀
Renata, aprecierile sunt mereu subiective. Iar o critică e binevenită oricînd. Nu mai zic de autocritică. Doar că acolo îți dă cu rest pe partea de iertare 😉
Mda… „Nu scrie rău” nu e o critică. Nici o laudă. E o strâmbătură din nas cu menajamente. Nici nu te ajută, nici nu te-ncurcă. De obicei te enervează.
Ai ceva cu mine personal sau nu ai idei de a comenta articolul?
Gasesti in mine un subiect tabu de conversatie? Cred ca „nu scrii rau” este mai putin enervant ca „în ultima vreme chiar n-am mai trecut p-acilea!?
Nu, mă, Lucian! 🙂 Cred că mă predispune căldura la răutăcisme. N-am nimic cu tine. Ba, chiar, după schimbul ăsta de cuvinte, ți-am vizitat blogul. CARE NU E RĂU!!! 🙂
Eh, asa mai merge. „NU E RAU!!!” m-a inviorat nitel. Mai ales cele 3 semne de exclamare. Alea fac totul. 🙂 Merci! Nici al tau nu e rau.
Si pe mine, dupa schimnul asta de cuvinte, m-a facut sa descopar mai multe despre tine. Succes la scris si lansat carti! Vreau si eu una! 🙂