Simțind pesemne că pamblica tăiată la flinticul de pasaj din Piața Sudului e cam singura pe care și-o poate trece în palmares în mandatul ei de primărița vieții (deși vorbim doar de o moștenire cu finalizare), madam Firea se agață, ca mîța-n perdele, de orice eveniment ce-i iese în cale, cu credința nestrămutată în zicerea celebră că ”În fiecare secundă se naște un prost”.
S-a dat cu var pe o clădire? Hop! și Gabi prin preajmă, ținîndu-se de cască, în timp ce-și mijește ochii la schele, în căutarea aplauzelor unor băieți ce-au primit gratis parizer în ziua aceea.
A organizat cineva un cross? Țup! și-a lu Pandele în iegări la start, mimînd o poftă de mișcare mai ceva ca cea de a face bani cu orice preț pe seama fraierilor, amăgiți de blondul unei vopsele de păr aplicată ca la carte.
A albăstrit un tîmpit o balenă? Pfuai! Repede, un tricou pe Găbița și hîța-hîța niște unduiri ritmate în văzul unor copii scoși de la ore, uimiți și ei de cîtă prostie poate zace în oamenii mari. Că deh, asta înseamnă cu adevărat să fii cool și să arăți lumii cît te duce CRBL-ul.
A băgat Radetu apă caldă-n instalație? Doi-zece, recepție! Aici Gabi Firea primarul general al capitalei. Raportați temperatura la robinetul 12!
A nășit ea un copil sau a mai cununat o pereche de foști lingăi și viitori oameni cheie în structura de sub ea? Gem serverele Facebook-ului de tonele de poze puse la vedere pentru o ostoire efemeră a narcisismului și pentru ca armata de aplaudaci să se simtă și ea utilă unei societăți distruse de atîta prosteală băgată cu forța pe gît. Bineînțeles cu pretenție de competență-n tot și-n toate.
Nu mai zic de evenimentele bisericești unde plîng toate icoanele de ciudă. Dar nu ca o minune ci c-au trecut pe locul doi la obiecte de cult în fața cărora lumea se închină cu evlavie.
Practic, nu mai ai loc de întors în București fără să riști o ușoară senzație de vomă în contact cu aerul expirat de primarul nepereche al Bucureștilor. Și nimic nu-i scapă acestei cerșetoare de atenție pentru care nicio tăiere de moț sau vreo instalare de Windows nu e prea mică pentru a fi trecută la capitolul realizări cu care să dea în cap credulilor la final de mandat.
Ultima mărgică a isprăvnicesei de Voluntari a fost cotcodăcită cu ocazia instalării unui cuibar verde pe acoperișul unei stații de tramvai din centrul capitalei. Sosită cu alaiul standard și întîmpinată de o Stoicească călită într-ale pupatului grețos, primara a binecuvîntat o inițiativă particulară. Una făcută aiurea în România anului 2017 și nu în 2100 cînd chiar avea rost. ”…Un proiect făcut în parteneriat și cu sprijinul primăriei capitalei, de aceea îi mulțumesc foarte mult doameni primar general că este aici…” – a lăsat Alexandra să-i scape, într-un moment de respiro între două buchon la curchon. A luat apoi cuvîntul specialista în pusul carului în fața boilor, recte primara generală, care a precizat, cu claritate, contribuția ei la ceea ce va rămîne în istoria Bucureștilor drept: mica minunea verde de la Sf.Gheorghe. Și n-a mirat pe nimeni auzind-o turuind aceeași placă pe care o știe la perfecție: un set complet de promisiuni deșarte, din care nu lipsea obiectul principal al acestor stații – și aici vorbim de sutele de autobuze electrice, tramvaie și trolebuze din capul înfierbîntat de pricepere al dînsei – fără de care realizarea de ieri n-ar fi altceva decît o vespasiană eco pentru boschetarii zonei.
Mulțimea adunată ad-hoc – și asta nu datorită ocaziei ci pentru că aștepta sosirea tramvaiului – a apreciat la justa valoare discursul primăriței. Comparîndu-l chiar cu mirosul de pișat și rahații zonei, ce se împleteau firesc și natural cu verdele proaspăt promis pe cît mai multe acoperișuri de stații RATB. Pentru că ce poate fi mai plăcut și mai util decît să aștepți tramvaiul care l-a călcat pe Labiș în timp ce-ți pui întrebări existențiale de genul: Oare pe acoperișul stației au pus și tăblița cu: ”Atenție! Nu călcați pe iarbă!”
O imagine document, cu un titlu de carte ce rușinează istoria și-o trimite la colț, pe coji de nucă.