La vreo cîteva zile după întoarcerea din vacanța noastră de astă vară, în care am hălăduit prin vestul Europei, m-am trezit cu un mesaj de la Google. Unul care îmi propunea niște dulci aduceri aminte ale locurilor pe unde călcasem cu mai multă sau mai puțină plăcere. Toate așternute frumos, sub forma unor hărți, detaliate. Pe zile, pe ore, pe tip de deplasare. Cu mașina, cu vaporul, cu telegondola sau pe jos. Cu timpi aferenți și eventual pozele făcute în fiecare loc. Uitîndu-mă acum semi-amuzat și de restul speriat la traseul meu, de muscă fără cap, al unui turist bezmetic ce-a căscat gura pe unde a văzut cu ochii, nu pot decît să ajung la o singură concluzie. Practic, toată viața mea în acel interval era acolo. Unde am fost, cît am stat, ce am făcut.  Lipseau doar bășinile scăpate pe drum, dar și aici, ceva mă face să am sentimentul că cei de la Google încă mai lucrează la algoritmi.

Desigur, pînă în acel moment, habar n-am avut de acest ”serviciu” gratuit oferit de Google – Timeline, îi zice, după botez –  care, înclin să cred, a venit  setat implicit pe ”înregistrare istoric”. Și doar dacă vrea utilizatorul – asta, bineînțeles, cu condiția să și știe de existența lui – poate fi întrerupt cu niște clickuri date prin stufărișul contului personal.

Inventatorii aplicației spun că toate aceste detalii, cît timp nu le declari publice, sunt vizibile doar titularului de cont. Mă rog, le poate urmări doar el și cu armata de la Google care se ocupă de acest proiect și, bănuiesc, la cerere, de către autoritățile interesate, suspicioase și curioase să vadă direcția jetului de pipi în raport cu cea a vîntului, trasată în timp și spațiu de orice persoană ce iese din tipar sau devine interesantă.

Și mă gîndeam așa cît de simplu și ingenios s-a țesut plasa asta în care, de bunăvoie și nesiliți decît de dragul unui Candy Crush, suntem cu toții prinși. Zbătîndu-ne futil și cu sentimentul că marele păianjen n-are niciun ochi pentru noi. Iar dacă mai adăugăm recunoașterea de deblocare a telefonului prin amprentă și, mai nou scoasa recunoaștere facială a celor de la Apple cu iPhoneX-ul lor, putem spune că fiecare din cei cu un mobil în mînă conectat la internet, suntem deja în Matrix. 3D. Și nici măcar nu ne-a mai întrebat nimeni înainte ce culoare de pastilă am vrea să înghițim.

6 Comments

  1. DoarF

    Gata am inteles unde vrei sa bati. Nu e nevoie sa ne povestesti de gogu ca sa te dai mare ca te-ai plimbat.

    PS la chestia cu amprenta nu ma gandinsem.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Apreciez, la justa valoare, sfatul tău legat de ce să scriu pe blogul meu.

      Reply
      1. DoarF

        Bai, dar ce supart esti. Data viitoare o sa pun si eticheta de gluma.

        Reply
        1. krantz (Post author)

          Îți dai seama! Plus că-mi trece și greu. Tre să găsesc acum pe cineva să mă laude…
          Pentru partea cu gluma, n-ar strica să ne precomandăm niște iPhoneX. Cei de la Apple zic c-au rupt fîșu cu animoji-urile lor. Ăla cu rahatul zîmbăreț e chiar de colecție.

  2. Lucian

    Cip-ul se implantează. Nu sub piele sau sub limbă. :)) Ci uite-acolo, in Smartphone.
    Se mai discuta undeva că sfârșitul lumii îl va aduce Satana, conform babei Vanga de care toți am auzit. Credincioșii i-au și dat chip, coarne și coasă. Insă unele guri spun că e vorba de submarinul rus Satan. Unde ai și unde crapă!

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Acuma depinde și pe unde dai cu ochii și ulterior cu mintea.

      Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

%d bloggers like this: