Dacă e să dăm crezare manualelor de istorie, doar trepădușii uneltitori se ploconeau în fața sultanului. Aducîndu-i daruri cu care să-i cumpere bunăvoința și eventual o domnie liniștită cît timp spolia iobagii și plătea tributul Înaltei Porți. Între timp, omenirea a evoluat către democrație. Dar asta nu înseamnă că toți au putut ține pasul. Iar cadourile se fac acum sub formă de lobby, sponsorizări de campanie și de vouchere la…
Read more
Supărat nevoie mare că Iohannis l-a făcut o dată la alba-neagra cu desemnarea prim-ministrului și i-a dat peste cap vacanța de iarnă, Dragnea a hotărît că merită o compensare. Și ce poate fi mai frumos decît să ajungi în America? Acuma, că e aia de Sud, unde-și face vacanțele an de an, că e aia de Nord, e irelevant. Și unde mai pui că, de data asta, s-a brodit a naibii…
Read more
Cum să spui că e nasol la noi în țară? Cînd e chiar mișto. Ba chiar foarte mișto. Mai ales că poți face acum orice. De exemplu, să-ți pui mașina frumos pe trotuar, la adăpost de stihiile naturii. Ba chiar în adăpost. Nu contează că adăpostul e unul pietonal. Iar dacă te-ajută puțin și mașina puternică să încaleci nămeții, te-ai scos. Dacă a încăput, e perfect. Nici măcar nu mai…
Read more
Lucrez la un magazin care vinde lopeți pentru zăpadă. Nu că ar avea vreo relevanță. E doar o precizare a locului din care privesc spectacolul. Lopețile stau în raft de la începutul lui decembrie. Puteau fi făcute și ca cadou. Sub brad. Dar cine să le ia? Moș Crăciun? Pînă ieri, lopețile erau aproape neatinse. Ici-colo cîte unul care s-a agățat, și asta, așa, mai mult din greșeală, de una…
Read more
V-o mai amintiți cumva pe Alina Gorghiu mă numesc? O știți, e tipa aia blondă cu ochelari de cal, de la clubul de comedie Penele și fulgii merși. Cea care credea că dacă umpli facebook-ul cu filmulețe penibile și poze cu ea în cîrca unui moș cu freză hippy și papion caraghios, poți cîștiga mai mult decît un binemeritat șut în cur. Ei bine, timp de o lună doamna a stat…
Read more
Republic aici un text mai vechi de-al meu. Așa, de dragul istoriei care se încăpățînează să se tot repete. Nu de alta dar îi și tot dăm motive. Privim zilnic cu toţii la spectacolul dat de noua clasă politică, în care, figuri noi şi tinere sunt promovate să ne reprezinte ţara şi aşteptăm cu nerăbdare un punct de cotitură. Ceva care să arate lumii că încă mai avem şanse. Deşi marii…
Read more
Îmi amintesc că prin ’89, cînd am făcut armata, în programul zilnic era inclusă la ora 11 o gustare. Ceva frugal, de întins pe nelipsita pîine neagră. Ceva care să te facă să mai uiți de foame și de sila cu care te-ai uitat, la micul dejun de la ora 7:30, la farfuria cu varză călită-puturoasă sau la cea cu iahnie de linte-clei. De regulă, era vorba de margarină sau…
Read more