Plumbuita

Suită ca o maimuță pe cai mari – în manejul în care, pînă mai deunăzi, un dresor mustăcios arunca cu bomboane sau punea cu botu pe labe orice jivină după propriul gust – Rovana s-a trezit confundînd troaca de acasă cu serviciul din porțelan fin întins pe masa de la Bruxelles. Acolo unde, încercînd să se așeze cu tupeu pe unul din scaunele cu tacîmuri în față și mizînd pe nebăgarea de seamă a gazdei, a fost informată politicos că, de fapt, locul ei e la masa din curte, pe motiv că e neagră sub unghii și-i pute gura a usturoi.

  • – Curat afront! – s-a trezit strigînd pavianca soră și prietenă, care și-a văzut protejata și cu clondirul de mastică spart și cu onoarea nereperată
  • – La cratiță! – i-a strigat în cor opoziția, dîndu-și coate și rîzînd prostește de necazul altuia deși nici ai lor trimiși acolo n-ar fi cu mult mai breji.
  • – Un fleac! M-au ciuruit! Nu credeam că doare atît de tare… – și-a spus în barbă spaima tuburilor de fixativ, ștergîndu-și discret nasul cu o bancnotă de 100 de euro rămasă mărunțiș de la ultima vînzare de apartament din weekend.

Normal, e greu acum să accepți o astfel de decizie, mai ales venită din partea unora care nu ne înțeleg istoria noastră de sute de ani în care funcțiile se cumpără/moștenesc și nu se dobîndesc prin merit sau pricepere, ca la săraci. Și aproape că nu-ți mai găsești reperele cînd pînă acum toată lumea cunoscută îți spunea în jur cît de deșteaptă și de pricepută ești la orice și se trezec acum niște unii să-ți pună în față o oglindă și să-ți strige de la obraz, precum copilul din poveste: ”Împăratul e gol!

Dar chiar și așa, cătrănită și tăvălită prin fulgi, Rovana merge mai departe. Cu sau fără funcția mult visată are în raniță contul de milionară în euro. Cu acte în regulă. În plus, are 5 ani în față să învețe la perfecție și să-și treacă în CV cum se pronunță corect ”He-he” în bruxeleză. Și după, cine știe? Iese și Daddy la soare… Se mai învîrte roata… Lumea proastă de acasă uită…. Important e să reziste. Și cum dracu să nu reziste? Că doar un singur lucru are în cap: Drei wetter taft…

2 Comments

  1. klaus

    Ķrantz, mă bucur să te recitesc. 🙂

    Reply
  2. Ana G.

    Și eu mă bucur că ai revenit. Îmi pare rău că scrii atât de rar.

    Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.