Pe Facebook, preşedintele României şi-a schimbat fotografia de profil. Nu mai e “Je suis Charlie”. A fost doar câteva zile. Câteva zile în care, planeta, cu mic cu mare, a aplaudat “eroismul” unor campioni ai luatului la mişto. Pe oricine, oricând, oricum, în orice fel. Câteva zile în care Franţa a devenit din nou centrul lumii, demonstrând încă o dată că istoria se repetă. E acea istorie proprie, de pe timpul…
Read more
O lume întreagă şi-a ţinut respiraţia 3 zile până când s-a făcut “dreptate”. Acum putem răsufla uşuraţi. 12 morţi au fost răzbunaţi prin omorârea altor 7. O fi bine, o fi rău? O fi suficient raportul ăsta? Unii ar zice că da, alţii că nu. Oricum ar fi, ne putem acum întoarce liniştiţi la ale noastre. La cele zilnice. La cele în care, zeci de crime, la fel de odioase…
Read more
Mie îmi pare că chestia cu “je suis…” se înscrie în tendinţa maselor de a se confunda cu turma, doar ca să nu fii împotriva curentului care brusc devine trendy şi-ţi dă senzaţia că participi la ceva Mega. Ieri a fost “Ice Bucket”, azi e “Je suis Charlie”, mâine, vedem noi, tre’ să apară ceva nou. Oricum ţin Facebook-ul deschis să nu cumva să scap momentul. Nu văd nicio diferenţă între…
Read more
Eu nu înţeleg toată isteria asta cu “Je suis … cineva”. Care-i şpilu şi de ce trebuie să mă identific cu altcineva, de parcă aş avea personalitate multiplă? De ce brusc trebuie să rezonez cu masele doar pentru că dă bine? De ce să mă încolonez într-un marş de solidaritate cu cineva despre care nici nu ştiam că există pe lume? Nu susţin cumva astfel de rezolvări cu gloanţe a…
Read more
Nu e zi în care să nu observăm disperarea, aproape palpabilă, a presei, legată de lipsa reacţiilor verbale ale actualului preşedinte. Acele reacţii directe, dure, pline de însemnătatea lui “i-am tras-o!”, transmise în direct, în prime-time, care să îngălbenească de Breaking news ecranele TV. Pentru unii, lipsa spectacolului ieftin, mahalagismului şi schimbului de replici cu “ba p-a mă-tii”, e clar un motiv de frustrare. Rişti chiar să-ţi pierzi vocaţia dacă…
Read more
Zi de zi, presa noastră este inundată de articolele sutelor de ziarişti, jurnalişti, analişti şi politologi, care de care mai sigur de faptul că a descoperit marele secret din spatele fiecărei ridicări de sprînceană a vreunui politician român. Nu mai poate niciunul face un pas sau să spună o propoziţie gen “Ana are mere”, fără ca cineva priceput în astfel de simboluri, să nu-i afle deja tâlcul. Real sau închipuit,…
Read more
Încerc să fiu cât se poate de rezervat vis-a-vis de viaţa politică. Cel puţin cât timp o privesc de pe margine. Refuz să fiu “băsist”, “pontist”, “johannist”, “antenist” etc. Prefer să fiu “krantzist”, să judec cu capul meu şi să nu cred orbeşte în ce face sau zice un singur om, care a ajuns la vârful puterii prin mijloacele doar de el ştiute. Nu sunt nici pe departe vizionarul care…
Read more