In cadrul emisiunii cu acelasi titlu, o personalitate remarcanta a tarii este invitata La Cetate pentru a petrece o dupa-amiaza agreabila si a revela publicului o alta fateta a caracterului sau, mai putin afisata de obicei.
Amfitrionul, cu binecunoscuta-i pricepere intr-ale fineturilor de toate felurile, reuseste sa-si conduca mestesugit invitatul, facandu-l sa simta atat trairile de “sluga”, in munca de jos de la bucatarie cat si cele de “boier”, atunci cand sta la masa cu un pahar de vin in mana, cu lautarii alaturi cantandu-i placut de inima albastra.
Acum, la portile de la cetate, au ajuns simultan doi invitati. Gazda, de data asta massmedia, incearca sa-i aseze pe amandoi la aceeasi masa, sa intre toata lumea in cadru si sa dea drumul la emisiune. Niciunul dintre ei nu accepta locurile indicate, justificand fiecare ca nu cade lumina cum trebuie pe el in locul ala si ca exista riscul ca publicul sa-i vada mai mult din profil si sa observe mai bine modificarea nasului daca mint. Detalii scenografice dar importante la tv. Fiecare vrea o masa proprie, colorata distinctiv, cu taraful lui de lautari care stiu foarte bine melodiile ce-l fac pe invitat sa zambeasca si sa dea bine la camera.
In plus, unul vrea sa vorbeasca numai despre politica, pe care o invarte pe degete de atata timp incat nu mai are niciun secret pentru el. Doar avantaje proprii si interese de grup. Nici nu prea vrea la bucatarie. E prea mandru ca e roman. Si e si obisnuit de cativa ani sa stea, ca boierul, cu paharul de vin in mana. Un singur lucru mai vrea : sa aiba totul. E mult mai simplu cand tragi linie si faci impartirea. E aproape sigur ca va reusi si da impresia ca e foarte relaxat. Pare ca stie si ce intrebari i se vor pune. Vrea sa arate ca o carte deschisa. Chiar daca e copiata…
Pe de alta parte celalalt invitat vrea sa vorbeasca numai de delicateturi. Despre scoaterea institutiei prezidentiale din arena conflictelor politice, despre un presedinte model de comportament public, fara mistocareli gratuite sau acuzatii de furt intelectual, despre un presedinte echilibrat, mediator, chestii la care poporul roman inca nu le-a simtit gustul. Desi pare ca stie despre ce vorbeste, cuvintele intarzie pe buzele lui. I se tot sopteste ca nu prea e bine, ca risca sa depaseasca spatiul de emisie. Il vezi ca se starduie dar inca nu convinge. Vine direct de la bucataria din provincie unde tocmai a “copt” o mandrete de oras. Clar le are cu tigaile asa ca se poate trece peste. Si asa e criza de timp. Pare totusi cam nesigur si are si handicapul ca numele lui incepe cu K. Deloc romanesc.
Incet-incet, gazda incepe sa-si piarda rabdarea cu ifosele invitatilor. Categoric sunt cei mai dificili pe care i-a avut pana acum. Nici nu mai e loc de fineturi. O sa-i mai lase putin sa se acomodeze cu decorul si poate vor ajunge si ei sa inteleaga ca o tara intreaga a cumparat bilete la aceasta emisiune ce trebuie filmata pana pe 14 noiembrie. Asa, in direct si fara duble sau taieri la montaj.