Ciocu mic şi joc de glezne

Deşi favorită la toate casele de pariuri, echipa FC Roşiori a reuşit să piardă, într-un meci halucinant, finala campionatului naţional. Nimeni şi nimic nu mai putea anticipa acest deznodământ, mai ales după rezultatul din meciul tur si campania de transferări imediat după. Păreau dispuşi chiar să joace cu rezervele, atât de sigură părea victoria. Numai că, pentru a câta oară, mândria de a fi român s-a contopit perfect cu înnecarea ţiganului la mal. Şi doar li s-a spus de atâtea ori să nu te laşi pe-o ureche în meciurile cu nemţii…

A urmat, firesc, după meci, analiza tehnică a partidei. Ca de obicei, vinovaţi nu erau jucătorii, cei care au intrat pe teren, ci mai degrabă Mark Zuckerberg sau chiar Dumnezeu. Dar pentru că suporterii infierbântaţi voiau ceva mai apropiat şi palpabil, au găsit, în grabă, câţiva vinovaţi, deşi aceştia au cam fost rezerve tot timpul meciului. Singura vină comună ce li s-a imputat a fost că vociferările lor de pe margine, cum că ar fi mai buni decât vedetele, au fost auzite şi de către public, în loc să rămână în vestiar. Excluderea din lot s-a făcut rapid. Mesajul trebuia să fie clar. Chiar şi trântită pe jos, cu echipamentul rupt şi genunchii zdreliţi, echipa ramâne strâns unită în jurul unicului căpitan. Nu contează dacă acesta a ratat singur cu poarta goală, printr-un luft memorabil, deranjat parcă de atâta popcorn consumat. E tânăr şi încă mai poate promite, mai ales că foarte mulţi îl şi cred.

Excluderile din lot au fost mai mult formale. Te şi miri văzându-le, întrebându-te totodată dacă nu sunt la mişto-ul specific jocului prestat de vedete.

L-au dat afară pe cel care ştia cel mai bine teoria jocului. Vorbea fluent dar nu pe înţelesul galeriei, obişnuită mai mult cu limbajul de grotă. Nici nu vroia să dea la gioale, să-şi rupă adversarul. Oricum, prea era din perioada romantică a acestui sport, care acum se joacă altfel. Contează numai rezultatul, nu şi mijloacele folosite pentru obţinerea lui.

A doua excludere, ar putea aduce chiar sancţiuni de la forul mondial care trâmbiţează peste tot ” No to racism”. Explicaţia, mai mult sau mai puţin directă, a fost că nu mai suportau colegii de echipă să tot audă din tribune “cra-cra-cra!” atunci când mingea era la el. Prea se opreau din joc, pierzându-şi concentrarea tot uitându-se pe cer.

Singura despărţire acceptată de toţi, a fost cea de cel care chiar nu mai avea ce căuta în echipă. Pe orice post a fost pus să joace, rămânea mereu “popa-prostu’ “. Nu mai ai ce-i face. E o mână moartă din cap până în picioare.

Ar mai fi de menţionat şi plecarea de bună voie de la echipă a uneia dintre vedete. Obişnuit să stea mai mult în preajma carului TV, a ales să plece, deocamdată, supărat că în filmarile echipei din interiorul clubului, nu ieşea bine în cadrele în care apărea şi vechiul tehnician, nea Nelu. Căpitanul echipei i-a explicat clar: cât timp mai e în viaţă, tabloul cu portretul tehnicianului care a scris istoria echipei, ramâne în galeria trofeelor. După, mai vedem. E deajuns că rămâi în istorie. Nu e musai să ramâi şi agăţat pe perete zâmbind, de dincolo, celorlalţi.

Acum, aparent, toată lumea pare multumită. Toţi cred ca “şocul” de la echipă va face bine. Nu şi sponsorii, care văd că au risipit o grămadă de bani aiurea, şi nici nu au vreo certitudine că-şi vor recupera investiţia. Pe undeva, realizează şi ei că echipa actuală, ce s-a crezut o nouă Generaţie de Aur, e de fapt o altă adunătură de stângu-n-dreptu’.

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.