O ştire inedită a făcut ocolul ţării zilele acestea, cea legată de preferinţa unor săteni din fundul Moldovei pentru un şomaj garantat, dar îndulcit de tovărăşia de la birtul satului, în locul unei slujbe plătite la o fabrică nou înfiinţată in apropiere.
Solicitarea disperată a primarului care nu găseşte forţa de muncă necesară, s-a izbit de râsul ştirb al celor care preferă să bea liniştiţi un ajutor social şi o alocaţie de copil de 400 de lei, în loc să muncească pentru 1000. Mulţi au luat ştirea ca pe ceva amuzant sau chiar o făcătură de presă, pentru ceva mai mult rating.
Din păcate, informaţiile sunt 100% adevărate. Numai cine n-a trăit la ţară sau nu are rude acolo care să povestească, le poate nega realitatea. Ideea e că după ce beau tot şi termină banii din ajutorul social, dacă nu-ţi intră direct în casă sau prin curte după orătănii, dau fuga noaptea la câmp, pe terenul celor care au muncit şi le culeg roadele, pe care le vând apoi la târg pentru alţi 400 de lei. Şi tot aşa… Iar dacă incerci sa-i tocmeşti la munca câmpului, îţi cer mâncare, băutură, ţigări şi o simbrie de zici că-i angajezi pentru operaţii pe creier nu pentru dat cu sapa. Oricum mare bază n-ai în ei dacă e prea cald afară. Preferă umbra birtului, cu discuţiile filozofice. “Ce, numai Pleşu şi Liiceanu poate?”