Salvatore della patria

Eu cred că trebuie înlocuite scaunele minsteriale de la guvern. E clar, au ceva în ele. Ceva ce provoacă acute mâncărimi în cur unora care le folosesc la ședințe și gândul mă duce la oxiuri. Nu se explică altfel cum de ies utilizatorii lor întruna în fața camerelor, vorbindu-ne cu nonșalață despre autostrăzile din capul lor. Și pentru că s-au epuizat toate cuvintele, au început să le deseneze, cu din ce în ce mai multe culori și modele, din cauza cioatelor începute și lăsate baltă. Mai au puțin și epuizează tot spectrul și tot nu vom avea nimic palpabil sub roțile mașinilor.

Cu priceperea lor de veritabili Dorei ridicați la rang de miniștri, apar în conferințe de presă, râgâind încredere și stăpânire a situației, de zici că acum au lăsat lopata din mână, și asta numai ca să răspundă la întrebări. Imediat ce termină aici, pun casca pe cap și-o taie pe șantier. Întrebările sunt din ce în ce mai directe și tăioase, semn că lumea nu mai are răbdarea și nici disponibilitatea de a mai accepta damful de suficiență afișată. Și asta deranjează Doreii ministeriali, fiindcă astfel le sunt încurcate planurile lor de hibernare în funcție cât de mult s-o putea. Iar faptul că unii jurnaliști pun întrebările mai răspicat, le creează veritabile furtuni în cap, ce riscă să le rupă ața ce ține legate urechile între ele. Se ajunge astfel ușor la enervări și ridicări de ton ministeriale, de parcă astfel s-ar mai turna un strat de asfalt pe vreo autostradă.

Se vorbește acum de masterplanuri și alte invenții ale incompetenței. Totul trebuie mascat frumos în cuvinte pompoase și goale pe dinăuntru. Unele care încep să aducă cu caricaturile din Charlie Hebdo (că tot încă e la modă), atât de grotești și ofensatoare la adresa noastră, a românilor.

Niciunul nu e în stare să construiască altceva decât propria statuie din tizic. De care fiecare e mai mândru decât orice găină care abia a ouat. Niciunul nu are curaj să ducă o treabă până la capăt, preferând să se oprească convenabil, în contestații, exproprieri, lipsă fonduri, studii de fezabilitate. Grăbindu-se totuși, dacă au noroc în mandat, să taie pamblici pentru bucăți de drum ce se opresc în câmp și sunt închise a doua zi.

Privind în spate, am putea spune că singurul care a reușit să termine o autostradă a fost Mircea Badea. În inconștiența lui bine intenționată, a pus un pariu, pe care l-a pierdut, dar care a făcut bine țării. A lucrat puțin perfid, zgândărind intenționat orgoliul unui politician, dar i-a mers. Scopul scuză mijloacele.

Se pare că asta e soluția. Doreilor ministeriali trebuie să le iasă ceva. Chiar și un pariu. Să simtă că au câștigat și că n-au stat degeaba în funcție.

Pariurile cu noi ăștia anonimi, nu sunt acceptate. E prea puțin și oricum banii ne sunt deja luați. Am juca pe datorie. Așa că ne rămâne o singură soluție. Mircea, ce spui, ne mai salvezi o dată?

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.