Despre încredere. Aia prea multă.

De regulă mă deplasez prin oraş cu maşina proprie. Dar apar şi momente cînd trebuie să apelez la un taxi. Nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată cînd mă sui în maşina mea, instinctiv îmi pun centura. De altfel nici nu porneşte de pe loc dacă nu e pusă sau nu apăs pe un anume buton care să anuleze senzorul. E vorba în primul rînd de siguranţă, nu? Numai că, invariabil, de fiecare dată cînd urc într-un taxi, ca un făcut, centura e ultimul lucru la care mă gîndesc. Şi bineînţeles, nici nu o mai pun pe mine. Devenind brusc o gravidă cu sensibilitate maximă la aşa ceva. Pentru că da, aşa dintr-odată, ajung să mă încred orbeşte într-un necunoscut. Unul despre care nu ştiu absolut nimic. Şi singurul lucru pe care mi-l transmite e damful de ceapă amestecat cu cel de ţigară. Ei şi-a naibii chestie, mă simt mai în siguranţă cu el decît cu mine însumi la volan. Simţind parcă, la nivel inconştient, nişte braţe de mamă ce mă strîng la piept în loc de pînza centurii. Chiar şi atunci cînd începe să gonească nebuneşte pe stradă. Încălecînd linii de tramvai, tăind faţa altora şi forţînd culorile semaforului. Şi bag de seamă că toată lumea face la fel cînd e în taxi. Oare de ce? Oare ce odorizante folosesc în maşini taximetriştii ăştia de iau minţile oamenilor? Asta în timp ce ne arată pe geam “toţi tîmpiţii” din trafic, uneori chiar colegi de breaslă, care fac exact ce face şi el. Îmi joacă viaţa la păcănele. Deocamdată, pe linia aia de mijloc cu cîştigurile, mi-au ieşit mereu 3 centuri de siguranţă. Oare am avut bulan?

centura_de_siguranta

11 Comments

  1. fata veselă

    Cred că da! Uite de-aia când rămân fără mașină, prefer să merg pe jos. Bine, Constanța nu e așa mare iar drumurile mele nu sunt exagerat de lungi. Și-apoi, mersul pe jos…

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Aşa e. La Bucureşti nu prea-ţi vine s-o iei la pas. Mai vii noaptea de la o petrecere, una, alta. Tre să te-ncumeţi la un taxi.

      Reply
      1. fata veselă

        Iar noaptea toți șoferii arată la fel :))

        Reply
        1. krantz (Post author)

          Exact. Şi niciunul n-are să dea rest.

        2. fata veselă

          :))) asta e valabil și zi, și noapte!

  2. mischatz

    intr-un men in black era o chestie cat se poate de draguta: toti taximetristii sunt de-ai lor. asa ca e ok, nu iti pui siguranta in mainile unui alt om…
    serios vorbind, ce fac ei oricum nu are prea mare legatura cu condusul unui sofer oarecare. eu unul doar incerc sa imi apar integritatea corporala, ca mi-e draga, atunci cand ne intersectam drumurile. nu te poti pune contra unui sistem ale carui reguli nu le cunosti.
    stii ce nu inteleg? oamenii singuri care se urca in fata in taxi. incearca sa isi faca prieteni? miroase mai putin rau pe locul mortului?

    Reply
    1. krantz (Post author)

      De regulă cam acolo mă înfig. Dar asta din simplul motiv că fiind mai lungan am unde să-mi întind picioarele. Fără să-l mai pun pe nenea ăla să dea din scaun. Care de multe ori nu mai merge mutat.

      Reply
      1. mischatz

        in Ploiesti, de ex, nu ai voie sa mergi in fata daca esti doar tu… de regula eu simt tot atata nevoie sa comunic cu soferul cam cata am si cand merg cu metroul sau cu autobuzul, asa ca pentru mine locul din spate e numai bun. inghesuit, dar bun 😀

        Reply
        1. krantz (Post author)

          La conversaţii sunt a naibii de reticent. Cred că mi se citeşte şi pe faţă “dorinţa” de conversaţie. Aşa că după 2-3 răspunsuri monosilabice, taximetristul trece pe silent.

        2. Daniel H.

          Dezavantaj ca n-ai șofer personal

        3. krantz (Post author)

          Şi da şi nu. Că-mi place condusul. Şi să-l ţin numa pentru o dată pe lună cînd mai merg cu taxiul, cred că ar înnebuni de plictiseală.

Leave a Reply to krantzCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.