Gaura neagră din fundul Moldovei

Cred că dacă Ştefan cel Mare ar fi ştiut ce panarame de conducători urmau să vină după el, nu s-ar mai fi hazardat cu zicerea aia că Moldova e a urmaşilor, urmaşilor celor care căscau gura la el şi aplaudau atunci un apus de soare. Mai ales că şi istoria a hotărît altceva. Considerînd pur şi simplu că jumate din ea, Moldova, ar arăta mai bine în roşu.

Dar uite că ai noştri conducători, nu se lasă. Şi cred în continuare într-o replică de film, care chiar a sunat mişto în gura lu Cozorici. Pentru că nu ştiu cum se face, dar toţi capii noştri luminaţi de după nea Nicu, preiau ca ştafetă marota asta cu “Hai să dăm mînă cu mînă“. O fi poate pe inventar, nu ştiu. Nu contează că populaţia nu a fost consultată prin referendum dacă e de acord sau nu. Contează doar ce vor şefii. Şi totul pare bazat doar pe nişte sondaje, făcute ici-colo, care oricum nu arătau clar că asta e direcţia de urmat. Ştiu, poate că or să mă înjure mîzgălitorii de ziduri cu “Basarabia pămînt rămânesc“, dar pot să le-o întorc şi eu politicos cu “ba p-a mamii dumitale!” Fiindcă nici de partea ailaltă, nu există o majoritate covărşitoare care să dorească aşa ceva. Că doar nici 30% din cei sondaţi, ar cam vrea ceva sigur. Mă gîndesc că or fi doar bătrînii rămaşi cu sechele, pentru că tinerii care ştiu ce vor, trec Prutul fără reţinere. Decizînd singuri pentru viaţa lor şi lăsînd fripturiştii politici să se dea cocoşi în declaraţii de care se alege invariabil fîssss-ul.

Încercări de unire au fost. Nu se poate spune că nu s-a vrut. Cel puţin din partea asta. Am încercat chiar şi cu pod de flori, dar ce să vezi? Moldovenii ne-au aruncat florile în nămol şi ne-au mai şi turnat apa din vaze în cap, inventîndu-şi pe loc steag şi limbă proprie. Că deh, ciumeţi ce se cred importanţi sunt peste tot.

De aceea nu prea înţeleg de ce guvernul nostru ne tot anunţă că virează periodic jde milioane către Chişinău. Ba cu titlu de împrumut (bănuiesc că e cu dobîndă zero că aşa e între fraţi), ba pe principiul “las-aşa, că ne-nţelegem!”, ba dînd a lehamite şi superior din mînă cum că “lasă mă, că dau eu masa asta c-am avut mai mut noroc”. Ca ce chestie? De ce să-i împrumutăm acum cu 150 de milioane de euro? Păi tati, dacă eşti stat independent şi mai şi ţii coada sus, du-te la Bancă. Că ăia de-abia te-aşteaptă. De ce trebuie să dăm 5 milioane de euro moacă pentru grădiniţele din Moldova şi la ale noastre copiii să-şi facă nevoile, cu riscul de a cădea în ele, în fundul curţii? Ne-o fi cămaşa aproape, dar parcă maielul ăla jerpelit şi plin de găuri de pe noi e şi mai şi.

Văd că se bagă şi scuza aia lacrimogenă învăţată de la madam Merkel cu prilejul pelerinajului sirian: “Este un moment dificil şi dacă nu-i ajutăm noi, nu are cine să-i ajute“. Bravo Gigi, dar cine a creat momentul dificil? Nu cumva cetăţenii independenţi de acolo? Şi cum naiba se face că-şi aleg mereu taman băieţii ăia care se închină la ţar şi apoi se miră toţi că-s prea multe litere chirilice pe tăbliţele cu numele străzii? Bine că ne-am trezit noi specialişti de scos castane din foc pentru alţii. Şi ajutorul ăsta, la ce foloseşte? Doar că să aflăm că şmecherii de acolo mai sifonează golăneşte încă un miliard de euro? Că cine ştie cîte milioane or fi fost trase în primul din ajutoarele nostre frăţeşti şi dezinteresate…

Nu prea pot înţelege atîta stăruinţă pentru ceva ce n-are cum să se mai întîmple vreodată. Că doar n-or fi ăia proşti să renunţe peste noapte la privilegiile şi funcţiile lor. Şi nici nea Vladimir nu pare genul de tip galanton. Ba din contră, stă cu ochii pe zonă ca pe butelie. Plus că noi nu suntem nici puternici, nici deştepţi. Nici nu stăm cu curu pe mormanul de bani ca Norvegia, care nu ştie ce să mai facă cu ei. N-avem nici armata rusă la dispoziţie. Şi nici nu suntem chinezi specializaţi în picături. Ci doar, vorba lu Creangă, ia şi noi acolo un boţ cu ochi, care ne răţoim inutil şi trist, prin conducători fireşte, la o uşă nu doar închisă în nas ci şi zidită. Insistînd să facem bine cu forţa. Şi tot sperînd ca mama să nu păţească nimic.

Sursa foto