Hai să ne jucăm de-a emisiunea TV

Aseară n-aveam ce face. Şi în loc să mă iau de cur să sar în sus, am apăsat pe butonul telecomenzii care m-a dus pe canalul TVR 1. Acolo, mare emisiune, mare! Ediţie specială de “Între bine şi rău“. Moderată de Liviu Mihaiu. Ăla deştept de la cîte kile de carte a dat pînă a omorît Radio Guerrilla. Sau, dacă vreţi, fostul guvernator al Deltei lu peşte prăjit. Cu curent electric.

Subiectul, normal, dezastrul de vineri din club. Invitaţi: cît mai mulţi. Să n-apuce nimeni să ducă o idee pînă la capăt ca “să-i lăsăm şi pe ceilalţi să ia cuvîntul“. Vreo opt în platou, vreo 4-5 prin tribune. Alături de alţi 60 de pensionari, păcăliţi să vină cu hainele de oraş, că cică dacă vor sta nemişcaţi şi nu vor adormi pînă la final, li se va da nişte pîine şi eventual puţin circ. Să aibă în ce să întindă ca s-o înmoaie.

Ce-am văzut în cele 2 ore jumate în care m-am ambiţionat să nu mă mişc din faţa tv-ului:

• – un Dragoş Pătraru scos de pe orbita lui, privind pierdut în timp şi spaţiu de la unul la altul, care abia dacă a apucat să zică trei propoziţii simple. Cu o voce care, dacă era emisiunea la radio, nici n-ai fi recunoscut-o.
• – un Cătălin Tolontan în nota lui, de medic legist care muşcă netulburat dintr-un sendviş în timp ce cu cealaltă mînă taie un cadavru în putrefacţie. Luîndu-se calm, la telefon, de un ministru Bănicioiu, un pic iritat că-l întreabă lumea cum de a inaugurat de juma de an o secţie de spital pentru arşi care zace nefolosită cu nişte milioane cheltuite. E bine că am aflat o chestie: secţia aia nu funcţionează că la posturile scoase la concurs n-a venit nimeni. Normal, e groaznic să lucrezi cu cea mai modernă aparatură în spitalul cel mai important din Bucureşti.
• –  un blogger pîrlit, la propriu şi la figurat, ajuns la clipa sa de glorie supremă. Plimbat ca pe nişte moaşte ale Mărturisitorului din infern de la o televiziune la alta, pentru a-şi încîlci ideile precum mucii în barba aia lungă lăsată că aşa e moda. Dovedindu-şi imaturitatea aberînd pe tema dată şi luîndu-l la ştangă pe Arafat
• – un Raed Arafat mitraliind momente şi schiţe, dovedindu-şi pe deplin antrenamentul şi experienţa în faţa camerelor
• – un pompier îmbrăcat în ţinuta de paradă, care ne-a dat o adevărată lecţie de cum se încep mai multe propoziţii care nu se termină niciodată. Totul pentru a ne spune nimic.
• – un Radu Preda pe post de semipopă, afurisind poziţia jenantă a BOR.
• – nişte umpluturi de transmisii în direct care fragmentau inutil discuţia, cu lumînările aprinse prin diverse oraşe mari din ţară şi nişte interlocutori care doar au făcut roşu în gît de la aerul rece al nopţii, deschizînd gura degeaba.
• – o mostră de întrerupere gen breaking news, să se vadă că TVR are şi echipă de teren capabilă – dacă la momentul tragediei n-a putut – prin care am văzut un nene necunoscut pentru noi (preşedintele Poloniei) care depunea o coroană de flori. Breaking news 15 secunde. Bravo TVR! Deci se poate…
• – nişte psihologi care recitau din cărţi, la foc automat, pentru un 10 la proba orală, din care nimeni nu înţelegea mare lucru.

Toate asezonate cu “daţi-mi voie să termin”, “nu mă întrerupeţi”, “staţi puţin” şi momente de vorbit unul peste altul. S-a înţeles ceva? Ei aş! Căscaturile pensionarilor spuneau totul. Dar în rest, am făcut o emisiune reuşită la televiziunea naţională. Aia plătită de toată lumea volens-nolens. Că doar facem show, vorba altui trist al ecranelor cu sport. Concluzia? Simplu: Ar fi bine dacă n-ar fi rău. Mmmmm! Mai vreau!

sursa foto