Patriotism la kil

Pe vremuri, adevăraţii conducători ai unei naţii erau în primele rînduri ale oricărei bătălii. Nu le păsa că făceau foamea, puţeau a cal şi se-ntorceau acasă juliţi peste tot sau crestaţi pînă la os precum un cotlet de porc pus pe grătar. Acolo îşi cîştigau respectul şi recunoaşterea ca şi lideri. E drept, stăteau şi bine pe partea de papagal. Că tre să ştii şi cînd sau cum să strigi la gloată: “După mineeee!” sau “Pe ei, pe mama lor!”.

Chiar şi în istoria de la noi au fost o groază de exemple. Începînd cu Burebista, care şi-a dat seama la faţa locului că beţivăneala merită lăsată în grija generaţiilor următoare cît timp ai o oaste de strunit şi continuînd cu nea Mircea, care el însuşi mîna-n luptă vijelia-ngrozitoare, făcîndu-l pe Fulgerică Baiazid să-şi scurteze sejurul all-inclusive de la Rovine. Sau cu Fane Babanu, hotărît să-i arate lu ştirbul Sinan-paşa că chestia cu “paloşul gros” are şi o altfel de conotaţie în ce-l priveşte.

Şi da, poţi spune, cu mîna pe inimă, că oamenilor ăia chiar le păsa de ţara lor. Pe care o apărau cu preţul vieţii. Deşi habar n-aveau că făceau asta din patriotism, aşa cum considerăm noi azi. Iar asta doar că aşa se spune nu pentru că şi credem. Oricum termenul  nici măcar nu exista pe atunci. Fiind inventat mult mai tîrziu de nişte palavragii, care au scos din pălărie o găselniţă cu care să se poată răspunde fraierilor. Ăia de se întrebau firesc de ce trebuie să moară prosteşte pe front la ordinele altora: “Din patriotism!

Apoi, istoria ne-a arătat încet-încet că cei ajunşi în fruntea bucatelor au început să o dea cotită în ce priveşte prezenţa în linia întîi. Justificînd ba că au treabă în altă parte, ba că vin şi ei dar mai tîrziu, că au ceva pe foc. Dar să nu stea lumea după ei şi să se bată cum au stabilit. Descoperind că e chiar mişto viaţa celor de la casele mari, ca regii şi împăraţii, care o ardeau dumnezeieşte pe pămînt. Ajungîndu-se chiar, în zilele noastre, ca în momentul cînd apare greul, ăi mai patrioţi din frunte să fie primii acoperiţi de trupurile altora şi ascunşi rapid în buncăre. De parcă ar dispărea întreaga rezervă de patriotism din lume în caz de mierleală la vîrf.

De aia n-am să pot înţelege vreodată gestul unui politician de a asculta imnul naţional cu mîna la inimă. Mi se pare un gest absolut nefiresc. Un moft, o modă. Ceva copiat de la unul la altul, doar pentru că ţi s-a părut că dai mai bine în poză decît stînd în poziţie de drepţi. O chestie adusă tot de la americani, crezînd că e la fel de bună ca porumbul pentru mămăligă. Nu că ăia ar fi mai deştepţi. Că sunt sigur că şi la ei a apărut atunci cînd l-au văzut pe vreun urmaş de-al lui Washington sau Lincoln că se ţinea de inimă la intonarea imnului. Deşi bietul om doar avea o criză de anghină pectorală.

Aşa că dle Iohannis, dle Cioloş, dacă nu aveţi probleme cardiace sau braţul drept imobilizat de atele pentru vreo durere-n cot, n-aveţi ce căuta cu mîna acolo. Că doar n-are cum să vă creadă cineva că sunteţi în stare să luaţi arma de la primul soldat ieşit în cale după terminarea imnului şi s-o tăiaţi în prima linie pe front pentru ţară în caz de doamne-fereşte.

Da, ştim că sunteţi şefi peste România, dar nu ţine nici scuza aia că e cazul să vă controlaţi la portofel. Că doar veniţi cu maşina la paradă.

iohannisciolos1decb

sursa foto

10 Comments

  1. calinakimu

    Naționalismul, patriotismul susținute de politicieni, sunt semințele războaielor, care impreună cu bisericile intrețin teroarea în lume. Totul este o uriașă manipulare…în urma careia ne-am transformat viața într-un iad.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Fiind în zonă, ai putea zice că merge ca uns ceva cu dracu şi cu luatul dar au protecţie de popi în jur…

      Reply
  2. diabolic

    O mică rectificare: nu există poziția “de drepți”. Pozițiile sunt următoarele: drepți, culcat, pe genunchi și pe șezut.
    Cu alte cuvinte, se specifică luarea unei anumite poziții fără prepoziția “de”.
    În rest, postarea e cam cum gândesc și eu.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Ce să zic? Cititori ca tine mă fac să fiu din ce în ce mai bun. Chiar şi mai bun decît dex-ul…

      Reply
  3. racoltapetru6

    Punctul de vedere mi se pare corect, doar punctul de ochire mi se pare dureros. Că mulți gândim mai mult cu inima, chiar dacă nu recunoaștem. Chestie de genetică.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Sunt convins că politicienii gîndesc numai cu inima vis-a-vis de problemele ţării.

      Reply
  4. racoltapetru6

    Politicieni care au trăit și gândit ca noi, până au ajuns în altă sferă.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Daaa! Unii chiar într-un cub. Cu gratii…

      Reply
  5. amiralul

    o adunatura de mascarici. nimic altceva.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Partea proastă la acest spectacol cu măscărici e că pe lîngă faptul că noi plătim, nici nu e nimic de rîs.

      Reply

Leave a Reply to racoltapetru6Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.