Iuhuuu! Brâncuși e deja al nostru!

Sincer, nu înțelegeam disperarea de înecat în preajma paiului cu care guvernul bagă mare pe ultima sută de metri la donația publică pentru Cumințenie. Și de ce, în ciuda statisticii matematice care spunea altceva, se zugrăvea de zor pe toate canalele, necesitatea imperioasă de a le arăta moștenitorilor familiei Romașcu că noi nu suntem atît de cărpănoși ca ei. Și ne putem rupe de la gură un sms, cît să le tihnească lor Aperol Spritz-ul pe croazeta de la Monaco.

Şi dacă la începutul campaniei, mînat de un patriotism ciudat, mai mare chiar decît banerul aferent spînzurat pe clădirea din Piața Victoriei, premierul a spus că dacă nu se va strînge suma, banii din donații vor fi restituiți, ultimele informații par să arate că omul a jucat la două capete. Că de aia nici n-a precizat în clar cînd și cum. Nici nu era cazul. Oricum vin alegerile, viitorul lui în aceeași funcție e incert, deci situația era fix un șampon cu care să se spele pe cap altcineva. Deși, mai mult ca sigur, după metoda patentată de Ponta cu taxa la benzină pentru făcut autostrăzi, se știa din start că banii dați deja se pot considera trecuți în contul ăla cu: ”Fie primit!”.

Și cînd tocmai ne obișnuisem cu mesajele apel de la tv ale acelor personalități publice, pe fețele cărora se citea setea de cultură în paralel cu sentimentul că nu cred o iotă din cele spuse și mai degrabă dresează o pisică decît să convingă pe cineva, un nou filmuleț a luat cu asalt ecranele televizoarelor și youtube-ul. Unul în alb și negru care, pînă la urmă, reușește doar să ne arate așa cum suntem de fapt: niște țărani desculți și fără minte ce șad pe glie rupți în cur, privind mioritic la trenurile ce scot din țară tot cașcavalul. Lăsîndu-li-se impresia că totuși ceva s-a și întors deși, în realitate, acel ceva a fost în permanență aici. Așteptînd cuminte, ca pămîntul, un samsar care să-i crească prețul.

Iar știrea de azi, cum că vrem nu vrem, la soroc banii tot se dau chiar dacă nu se strîng, ne arată cam cît contează voința maselor. Mai ales a celor ce se cred implicate într-o ecuație avînd ca necunoscute doar sumele luate de cei părtași la contract. Și că singurul lucru cu care vom rămîne, mulțumindu-ne la final pe modelul mărgelelor de sticlă colorată oferite la schimb pe aur, va fi o bucată de piatră. Una în care să ne dăm cu capul șoptind respectuos: ”Asta este România!

5 Comments

  1. opantazi

    Deja aia cu lemnul si spatiile mici incepe sa mi se para o opera de geniu. Inca o dovada ca intotdeauna se poate… mai rau.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Mare noroc avem că putem să: ”Bucuroși le-om duce toate…”

      Reply
  2. racoltapetru6

    Cred că toată campania asta de strângere a banilor pentru „Cumințenia Pământului” ar putea costa mai mult decât suma strânsă la urmă. Curat ghișeft.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Să sperăm că n-o să facă nimeni calculele așa la virgulă. Că n-are rost să ne mai enervăm pentru asemenea sume.

      Reply
  3. Pingback: Nea Costică, fii Cosmos! - Krantzblog

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.