Alianțe matrimoniale în țările române, secolul XX-XXI

De-a lungul anilor de școală și mai apoi de liceu, am tot învățat, pe lîngă momentele și schițele lui Caragiale și despre momentele și schemele marilor căpetenii ale omenirii. Și dacă primele ne arătau că viața e în principiu aceeași de-a lungul istoriei și că, de la o generație la alta, diferă doar modelul de telefon, cele cu scheme au scos mereu la iveală meschinăria și sacrificiul potentaților zilei în încercarea de a-și pune la adăpost lucrurile cele mai de preț ale existenței lor: puterea, influența și banii. Trei elemente ce se îmbracă unul pe altul și cu care poți juca oricînd jocul ăla cu piatră-foarfece-hîrtie.

Și deși partea cu scheme a fost de-a lungul istoriei mai stufoasă decît una de cîștig garantat 100% la loto, cea mai veche și valabilă peste timp a fost, este și va rămîne alianța matrimonială. Că nu degeaba s-au scris biblioteci întregi despre așa ceva și doar o eliberare prematură din pușcărie l-a oprit pe cercetătorul de celulă Copos să mai scrie încă pe-atît.

Că a fost și este vorba de mariaje directe ale persoanelor implicate sau a băgării la mijloc a copiilor acestora nu are relevanță. Importantă e doar păstrarea și eventual creșterea nivelului celor trei elemente fără de care s-ar duce dracu mustăria.

Și mă gîndeam acum, văzînd știrea asta, cît de nasol e să fii fiica lu Băsescu. Ce existență tristă să ai, fiind obligată să te învîrți, oarecum la comandă și doar cît îți permite lanțul, în căutarea partenerului de viață, fix în același bazin cu rechini la care tac-tu e acționar. Și aici se înscrie clar și aia mică a fostului președinte, care a fost nevoită să se mulțumească, ciudat, cu Syda. Deși de așa ceva, instinctul ți-ar fi spus că trebuie să te ferești ca Oprea de DNA. Sigur, sentimentele au fost mult mai puternice decît milioanele de euro din care aveau făcute lenjeriile de pat pe care își consumau dragostea ce mistuia totul în jur. Iar faptul că acum, odată cu momentul în care tati joacă personajul central din ”Apus de soare”, a descoperit că s-a-mpuțit brînza, e doar o coincidență nefericită. Una peste care familia va trece ușor, șușotind pe la colțuri același ”N-a avut noroc, săraca fată!”. Privind cu oarece invidie, peste gard, la steaua care-a răsărit. Aia care, femeie în toată firea, e topită muci de dragostea pentru inteligența și doctoratele lu Pandele – spaima catedrelor.

 carte-copos

foto

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.