E Decembrie. Așa că, implicit, numai bine pentru intrat în spirit, goană după multele cadouri inutile, felii de hrușcă cu ler, post cu gîndul la pomana porcului, mese de crăciun cu telefonul pregătit pentru 112, Singur acasă. 1,2 și 3. Ah și neapărat: ”fii mai bun!”. Eventual bînd bere christmas brew.
Și după ce tot anul s-a țipat după păstrarea tradițiilor, bagi de seamă că atunci cînd e vorba de brazi și ornamente de sărbători, se duce naibii totul. Ce împodobit în Ajun? 1 decembrie ce-are? Să ne bucurăm mai mult, nu? Și te întrebi dacă pe principiul ăsta, n-am putea ține brazi împodobiți în casă tot timpul anului. Să ne bucurăm și mai mult. Bucurie la kil.
Și mai e o chestie. Nu știu dacă ați observat dar practic, pentru mai toți, alegerea unui brad e mult mai importantă și cere infinit mai multă atenție decît alegerea celor care ne vor decide nivelul de trai pe viitorii patru ani. Nu contează că peste 10-15 zile te vei uita cu silă la uscătura aia îngălbenită, înjurînd acele din covor ce-ți trec prin șosete. Ideea e să ai acum în casă bradul perfect. O bucurie mică, punctuală, de scurtă durată și individuală. Una care să-ți dea un sentiment de semifericire în bula ta proprie. Că doar copacul ăla, tăiat sau din plastic, sigur poate face mai multe pentru tine. Eventual te mai și închini în gînd sau la o icoană înainte de culcare și aia e. O, brad frumos! O, brad frumos!
Lumea recuperează. Pe vremea ceaușescului, brazii se împodobeau pe 30 decembrie.
Până la urmă, e vorba de marketing. Cu cât îi dai omului senzația că bate Crăciunul la ușă (o poți face de pe 15 noiembreie, dacă umpli rafturile cu globuri și beteală), cu atât se va grăbi să cumpere lucruri de care încă n-are nevoie, încă. Până într-o lună se învechesc și mai ia un rând.
Nu zic nu, e normal să se cumpere mai din timp, că altfel ar fi omor dacă toată lumea s-ar buluci în ultimele două zile. Dar parcă prea am început să ne întindem cu perioada specifică. Oricum văd că și ”afară” e același ”spirit” la kil.