Alea jacta est!

De  multe ori, bătăliile politice  sunt comparate cu partidele de șah. Unele în care fiecare dintre oponenți face cîte o mutare cu gîndul la momentul în care adversarul va fi lăsat în toată splendoarea lui cu chiloții în vine. E drept, acest lucru e valabil acolo unde oamenii politici chiar au știința acestui joc. Și asta pentru că, la noi, s-a dovedit de fiecare dată că ”șahul e doar piesele alea pe care le băgăm în pungă cînd jucăm table”. Iar luptele care se încing ”pe eșicher” nu sunt altceva decît niște aruncări de zaruri. Alea ce fac doar zgomotul de os pe lemn, atrăgător de chibiți. Unii dornici să vadă doar un spectacol rapid, facil, bazat mai mult pe noroc și, pînă mai ieri, pe zaruri măsluite. Important e să treacă timpul și să nu-ți bați capul încercînd să memorezi mișcări de care să-ți aduci aminte ulterior pentru a le evita și a nu mai cădea în capcană. Ce deschidere spaniolă! Ce gambit de damă! Ce apărare Alehin! La table nu trebuie să ții minte nimic și să lași doar liber la hazard.

Cine crede că alegerile de duminică au fost altceva decît un joc de table, se înșală amarnic. Ce a ieșit la final, am văzut cu toții. Și nici nu putea ieși altceva cu jucătorii profesioniști care au tot zvîrlit cu babaroasele în tabla de joc a țării promițînd privitorilor susținători din galerie  o tombolă cu premii de tip ”1 leu linia 2 lei marțu

PSD – jucător: Don Liviu ”The Red Dragon(ea)” . Zar preferat: șase-șase

A ținut-o într-un marț continuu de i-a umplut pe toți ceilalți de spume cu norocul lui. Și cu doar 2-3 excepții, acolo unde unii au jucat ”Nu te supera frate romano!” sau erau cu tabla pusă invers, chipurile pentru șah, practic orice zar a avut, mai toate au fost cu poartă-n casă. Nici nu se putea altfel cînd umbli cu zaruri date prin ”norocul” de la A3 sau RTV. N-ai cum să pierzi. Problema e că jucînd mai tot timpul ”cîștigătorul la masă”, vrea acum să joace singur și amenință că dacă nu-i lăsat, răstoarnă tabla. Iar perversa de pe Tîrgu Ocna, cea cu punerea pe stand-by a promisiunii de anulare a unei sute de taxe, conturează perfect imaginea ciudată a unei icoane la care se închină prostește o țară întreagă, deși dacă stai mai aproape de ea poți auzi cum suspină un: ”Păi ori suntem golani, ori nu mai suntem!

PNL – jucător: Galina Blanca Gorghiu. Zar preferat: doi-unu. Zar de fugă

A dovedit că pînă și banalul joc de table e mult peste capacitatea ei de a folosi creierul din dotare. Iar rezultatul de la jocul anterior, cel din faza pe cartier, a fost trecut cu prea multă ușurință la categoria ”au avut ăia bulan”. Să vii acum și să te bazezi în joc doar pe cunoștințele de chibiț în parc ale unui pensionar de la metrou, unul mult mai aproape de viitoarea colivă decît de viitorul liberalismului, arată că degeaba ai carte dacă tot ce-ai citit pînă acum au fost doar ”Aventurile lui Habarnam”. Bine măcar că a înțeles, în sfîrșit, că întunericul pe care-l tot vedea în jur nu era de la trecerea la ora de iarnă ci de la pălăria care-i stătea pe ochi și a decis că e momentul să-și ia jucăriile și să plece la groapa de nisip de la scara ei.

USR – jucător: Nicu Buricu Speranței. Zar preferat: șase-cinci

Ca specialist în calcule și probabilități, ar trebui să se prindă că zarul ăsta te poate duce rapid departe dar, în același timp, te și lasă descoperit de nu te vezi. Iar faptul că a cîștigat și el o linie, e pusă de cei mai mulți pe seama norocului de începător. Rămîne de văzut dacă orele de studiu pe partea de teorie din tinerețe îi vor fi de ajutor la ceva sau va rămîne, ca orice tocilar, izolat într-un colț unde toți îl vor arăta cu degetul și vor face glume pe seama franțuzoacei lui. Aia care-l tot împinge de la spate și-i insuflă încredere, tot amăgindu-l că-i frumos și deștept.

UDMR – jucător: Nem tudom de-astea, mai bine jucăm un ceardaș. Zar preferat: auto-nomia

Ha tudod, mi van írva itt azt mondja, haldokló anyjának, hogy az RMDSZ nem csak egy etnikai párt.

ALDE – jucător: alde Călin file de povești cu traseiști. Zar preferat: gherle de tip patru-unu sau trei-doi.

Pentru că în natură nimic nu dispare ci doar se transformă, era absolut necesar și firesc ca spiritul lui nea Găbiță Oprea să fîlfîie peste masa de joc. La urma urmei, armata de atîrnache politici nu putea fi lăsată la voia întîmplării. Nu de alta, dar, ca la piață, ai nevoie și de greutăți cu subdiviziuni de kil care să echilibreze balanța cînd ai nevoie. De regulă, cînd se mai bagă legea în seamă. Și nu că chiar ar conta ci doar așa, de gura lumii.

PMP – jucător: Zeus în mizerie. Zar preferat: unu-unu cu înjurături

După ce în tot timpul jocului a strîns din buci de teamă să nu-și piardă locul la masa unde, e drept, îl interesau mai mult paharele, la auzul acelui 5 virgulă izbăvitor, Băse a prins glas, hăhăind de zor aberații doar de el crezute. Și asta doar pentru a acoperi vocea aia ciudată ce venea de undeva din cer și-i tot șoptea în urechi un refren inventat de el dar care, complet aiurea, suna acum altfel: ”Traiane, tu nici nu știi cît de mic începi să ești!

Acum, fiecare așteaptă omologarea rezultatului. Urmează alți patru ani de antrenamente pentru olimpiada din 2020. Timp suficient pentru chibiții care au aplaudat acum fericiți de pe margine să constate că iar au pierdut tot. Fără ca nici măcar să joace.

foto

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.