USR – născut cu speranță și omorît cu talent

La început a fost cuvîntul. Ăla abia auzit, mai mult împleticit  și care, pus în fraze mai lungi și în gura unui antitalent oratoric ca Nicușor Dan, mișca cel mult un brăduț odorizant de mașină. Și asta numai dacă pe om îl apuca strănutul.

Apoi, prinzînd pesemne înțelesul în românește al cîntecelului cu ”Un elefant, se legăna, pe o pînză de paianjen…” și sătulă de atîta merde întins zilnic în viața publică de aici, franțuzoaica Clotilde a hotărît să arate și ea că chestiunea e rezistentă și chiar poate ține. Iar mesajul ei, privit inițial cu destul scepticism, a început să prindă. Nu știu dacă din cauza accentului ei, ce făcea ca cuvintele să aibă un quelque chose aparte sau  doar fiindcă a luat la pas străzile capitalei și nu numai, vorbind direct cu oamenii dispuși să credă că încă se mai poate și altfel. Iar rezultatul nu a întîrziat să apară. Și doar cîteva voturi i-au mai lipsit pentru a-i tufli coafura noii zeițe a narcisismului. Cea cocoțată la vîrful unei capitale de un întreg aparat de partid și de televiziuni obediente și mustind acum doar de suficiență și demagogie cu accente mistice. Recomandînd-o doar timpul petrecut pe facebook și tonele de poze cu ea mimînd talentul de primar.

Au urmat firesc primele dezvăluiri ale activității sifonarilor cîștigători. Și asta doar fiincă USB a ajuns să aibă oamenii cu acte în regulă la ședințele în care se porționa cașacavalul și se achitau notele de plată din campanie. Că doar nimeni nu e atît de prost să susțină dezinteresat un partid politic, doar pe motiv de ideologie.

Iar rezultatul, peste așteptări, obținut de noua formațiune USR la ultimele alegeri parlamentare, au confirmat că pînza aia refuză să se rupă. Făcîndu-i pe pricepuții hîrșîiți într-ale politicii să constate că se îngroașă gluma. Și că e musai să se ia măsuri. Unele care să arate lumii mucii întinși pe fața celor care îndrăzneau să creadă. Să creadă în realitate și nu numai în lozinci frumos colorate și întinse pe bani mulți prin țară.

Așa că, încet-încet, au început să apară atacurile. Bineînțeles atît pe persoană fizică cît și pe cea juridică. Mai toate avînd aici ca numitor comun același bau-bau mîrșav care, în ciuda celor aproape 90 de ani, o arde dandy și pe la spate cu viitorul țării: Soros. Dovezi? Ei, aș! Ce dovezi mai vrei cînd o știe și ultima babă surdă din Puchenii Mari.

Normal, televiziunile și comentatorii aferenți au sărit și ei cu securile, dînd vînjos la temelie. Cu intenția vădită și clar plătită de a stîrpi răul de la rădăcină. Vînînd orice scobit în nas al celor de la USR și expunîndu-l în prime-time și funcție de tema emisiunii, pe post de habarnism, vînzare de țară sau interes meschin.

Și dacă din partea celorlalți nu are nimeni nicio pretenție, că deh, a la guerre comme a la guerre, mă miră atitudinea celorlalți participanți și privitori la viața cetății. Unii care sar cu ușurință peste pragul unei ironii fine la adresa greșelilor absolut inerente ale celor de la USR și-i blamează public. Considerîndu-i deja un experiment eșuat, ce trebuie îmbălsămat și dus la groapa de gunoi a istoriei. Și nu pot înțelege deloc decepția profundă vis-a-vis de această încercare civică de a se opune unui politic din ce în ce mai jegos și mai corupt.

Ce-ar fi trebuit oare să fie și să facă cei de la USR pentru a fi fost demni de luat în seamă? Niște somități recunoscute mondial? Fețe publice sau vedete TV? Foști politicieni reșapați de la alte partide? Mi-e greu să cred că asta ar fi fost soluția.

Mai văd că mulți o ard cunoscător și bine informați cu lipsa unei ideologii și a unui program politic. De parcă la ora actuală și la halul în care arată țara, de politic avem nevoie. Și ar fi cumva vreo diferență ideologică între stînga și dreapta în afară de cea adînc înfiptă în capul multor votanți că stînga dă și dreapta ia. Exact ca-n palme. Că dacă-ți privești stînga citești AI deci dai, iar în dreapta IA, deci șo pe ei.

Apar conspirații peste tot și se iau de bune informațiile apărute în fițuici sau bloguri anonime. Se descoperă fel de fel de interese ascunse și manipulări la fiecare gest. Se cer justificări pentru fiecare leu din campanii primit prin sms-uri, umplîndu-se țara de catolici ce fac în sîc Papei. Se cer rezultate imediate și peste noapte, exact ca și tehnocraților, setînd ciudat și inexplicabil nivelul de răbdare pe 0 și neținînd cont că legal, în acest moment, puterea USR privește de la același nivel genunchiul broaștei. Uitînd parcă faptul că psd sau pnl au în spate niște zeci de ani de experiență și oameni cu principii de borg. Iar acest lucru e de neconceput pentru mulți, care ar fi vrut un fel de minune pentru a nu fi acum confundați cu niște perdanți.

Și în loc ca toate energiile să se unească într-un singur loc, cu un miez deja coagulat, se risipesc aiurea agitînd mîinile a lehamite sau, și mai rău, în pusul de baze de noi formațiuni civice. Unele clar mai deștepte, cu idei infinit mai bune și categoric mai pline de soluții. Bineînțeles, cu oameni la fel de anonimi dar mînați de aceleași speranțe că ei vor reuși doar pentru că neamsăturat.

Asta e exact problema cu noi, cei care suntem acum scandalizați de mizeriile și disciplina dictatorială din psd. Constatăm, criticăm și ne dăm bătuți mioritic cînd vedem greșelile inerente începutului și lipsei de experiență într-ale șacalismului politic ale celor care măcar au avut curajul să încerce să schimbe ceva. Și mai degrabă ascultăm opiniile unui Tăriceanu, care acuză, plin de bășini, că USR are cultură politică zero pentru că le aruncă în față cuvinte simple și spuse din inimă precum ”hoților” și ”rușine să vă fie”, decît să vedem că, de fapt, bunul simț ne-ar fi făcut să reacționăm fix la fel dacă eram acolo. Și asta cu mari cenzurări de limbaj.

 

Așa că, mergînd în direcția asta, n-ar trebui să ne mire gardul în care ne vom înfinge iar cu talent. Bine măcar că pînă la momentul impactului punem simbolul # la rezist și gata. Așteptăm provincia. Deși poate că ar fi mai bine să punem deja simbolul crucii.

7 Comments

  1. gheo

    Pe principiul, lasă că sunt şi ei mici, am tot aşteptat să se facă ceva! Timpul nu mai are răbdare! Ce tot îi tămîiaţi pe tămîile astea?

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Ai și o soluție mai bună? Da în afară de aia cu Doamne-ajută!

      Reply
  2. DoarF

    Despre USR nu ma pronunt. Dupa cum ai zis, sunt la inceput si e normal sa greseasca in ale politicii. Evaluarea mea o sa fie dupa cei 4 ani, asta daca nu o sa impartaseasca soarta PPDD-ului.

    Dar nu pot sa nu observ ca unii cred ca, pentru a fi bine, e suficienta buna-credinta. Ca ea tine loc si de viziune si de politic si de tot. Eu nu impartasesc aceasta credinta. Cred ca, pe ninsoare, mai degraba o propteste in gard un incepator bine intentionat decat unul amendat pentru viteza excesiva. Iar comparatia asta nu este pentru a da voloanul vitezomanului, ci de a constientiza limitele incepatorului. Totusi, parlamentul este un for politic. Unde se face politica. Nu stiu ce argumente ai tu cand zici ca nu de politica avem noi nevoie. Iar faptul ca pardidele mari nu-si respecta ideologia(ca intre ideologiile de stanga si de dreapta chiar sunt diferente) pe care o clameaza, nu cred ca e un argument prea fericit: pai nu asta se asteapta de la USR, sa fie altfel?

    Concluzia: USR sa nu se culce pe urechea ca au facut un scor bun si multi sunt satuli de ceilalti. Este doar inceputul, iar drumul e lung si al naibii de greu. Sa puna mana sa traga tare ca buna-credinta este doar necesara pentru performanta dar nu e si suficienta.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Legat de inutilitatea politicii la noi în acest moment: poa să fie acolo, în parlament, indiferent de găști și să facă legi. Atît. Dar de guvernat, e mult mai nimerit acum, zic eu și în ciuda tonelor de negativism la adresa realizărilor de anul trecut, cineva tehnocrat. Fără mamă, fără tată, fără vrăjeala că vezi doamne, ne trebuie direcția politică. Rahat! Am tot avut-o de 27 de ani și iată unde am ajuns. Umblăm numai pe lîngă drumuri, că n-avem mai deloc, cu mîna întinsă la alții. Nouă ne lipsesc mecanismele de bază ale funcționării normale a sistemului. Deci, ca să păstrăm exemplul tău auto, noi n-avem mașina funcțională și ne batem acum pe ideea că ar trebui să fie ba Mercedes, ba Logan, ba Peugeot sau care-o mai fi.
      Știu, poate părea utopic, dar reducînd la nivelul unei comunități mici de la țară, e absolut irelevantă culoarea politică a primarului (facînd abstracție de finanțările preferențiale de la centru) pentru gospodărirea localității. Un tip priceput și imparțial poate face mult mai mult decît un burtos plin de promisiuni și de susținere politică.

      Reply
      1. DoarF

        Da, si mie imi plac basmele. Alea in care un pilot e la conducerea cursei, dar fix inainte de finish, pune frana ci cedeaza locul unuia care nu a participat. Iar daca ala o da grav in bara, asa ca taranistii, presupun ca o sa si plateasca un cost, eventual.

        Eu, avand in vedere salariul legal al primarilor raportat la cat e de munca, nu m-as duce in veci sa candidez. Dar presupun ca tipi priceputi si impartiali tocmai buni de pus primari se gasesc destul de usor. Pacat ca e lumea rea si nu-i doreste.

        Reply
  3. DoarF

    erata pentru un “doar” in plus: […] buna-credinta este necesara pentru performanta dar nu e si suficienta.

    Reply
  4. klaus

    Sau….
    DNA, născut cu speranță, sinucis cu talent!

    Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.