Pe cap un capac, restul tot un drac

Cred că pe undeva, în ciuda aparentelor avantaje, e a naibii de nasol să fii soție de președinte. Mai ales în momentele alea cînd tre să te duci în vizită oficială și ești nevoită să ții cont de damblalele gazdei în materie de vestimentație. Că doar de aia ne-am chinuit atît să ajungem pe Marte. Să putem rămîne în continuare la nivel de Evul Mediu pe partea de cîrpe-n cur. Mai ales acolo unde religia împletește armonios, în fum de tămîie și lumînări chinezești, niște cerințe anacronice și fără sens cu niscaiva aparențe și o evlavie mimată atît de prost că plîng icoanele de pe pereți pe motiv de nervi.

Iar să fii soția lui Trump, e chiar un gest la limita între masochism și sinucidere. Dar, deh, opțiuni de viață. Că dacă-ți place să privești la plafonul din aur cît timp soțul își face de lucru prin preajmă, nu-ți rămîne decît speranța sufletului din Rai. Și apropo de Rai, vizita familiei număru unu din lume la Vatican vine să confirme că nu e deloc ușor cînd e vorba cu bifatul unor cerințe pentru a fi pe placul Domnului, atunci cînd te-o vedea în casa lui de la Roma. Pentru că, nu-i așa, pînă a ajunge acolo, el a mijit și a numărat pînă la 100. Așteptîndu-te să te ascunzi sub un mileu negru trîntit pe cap și pozînd într-o veioză umană cu abajur textil și dantelat de Dumnezeii modei. În cazul de față, Dolce și Gabanna. Sau ca în cazul primei doamne oficiale, recte fiică-sa lu Trump, care, cu voalul ăla parcă pictat de zici că-i țesut din puf de albine tibetane, e ca fiica moșului din poveste: nici acoperită nici descoperită. Mă mir că la banii ei, nu și-a comandat un nor negru de musculițe din acelea în care mai intri cu capul cînd te plimbi agale prin parcurile țării, care să i se învîrtă primprejur.

Și dacă la cap problema e clară, josul aproape că nu mai contează. Cel mult pentru privitorii care se vor întreba dacă rochiile evlavioaselor de ocazie sunt spălate cu Perwoll. Ambele negre harap, venite ca la priveghi, cu priviri triste de colivărese, de zici că tocmai ar fi aflat între timp printr-un sms că li se termină domnia.

Noroc cu zîmbetul ștrengăresc al rățoiului Donald, fericit de parcă ar fi prins ultima fondantă de la parastas, care salvează poza. Una care sigur va rămîne în istorie. Țipînd, ciudat, prin mesajul ei, o rugă mută adresată unui Gandalf alb, prins și el la mijloc de o situație la fel de băgată pe gît, ce-l face să pozeze la cameră cu privirea de după o colonoscopie la care s-a insistat prea mult. Fiind singurul care ar putea să mai pună, acolo unde trebuie, vorba aia bună cu: God bless America!

 

foto

2 Comments

  1. Ionut

    Tanti Iohannis arăta mai mișto vestimentar la întâlnirea cu “Gandalf” decât paparudele astea două. Dar nu înțeleg ce la face moșulețul ăla acolo de îi apucă pe toți râsul , că și ficusul nostru de la Cotroceni se hlizea de mama focului la poza oficială!

    Reply
    1. krantz (Post author)

      E ca pe Facebook: smiley face și bucurie la maxim deși în realitate deabea aștepți s-o tai de-acolo.

      Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.