E simplu: mai întîi, cauți locul. Te așezi pe mal. Și-ți mormăi în mustață: Mda, de acolo, pînă dincolo! De regulă, în astfel de cazuri, ca să nu te complici prea mult în calcule, coordonatele acestea descriu expresia: cît vezi cu ochii.
Apoi agăți momeala. Poate să fie și arăbească. Nu contează. Important e să se prindă și să stea în cîrlig. Ș-haida-deh, oricum, în mîinile unui pescar priceput, aceasta ia orice formă. Apoi pui și ceva plumb. Rovănesc. Să țină bine totul. Și cît mai la fund.
Arunci. Milimetric pe lîngă lege. Aștepți puțin. Cît să vezi că apa nu se tulbură. Și tragi. Ușor. Să nu sperii vecinii sau să faci stropi în jur. Și începi să-ți apropii prada. Aia pe care ai așteptat atîta timp să o prinzi. Aia cu care acum te poți mîndri în timp ce pozezi stînd pe ea, cu cîte o știucă împinsă în față pentru decor.
Știi că ce-i în mînă nu-i minciună. Minciuni sunt doar atacurile. Unele apărute din senin, date de rechini asupra prăzii. Unii ce se încăpățînează să pună botul la povestea ta pescărească. Simțind miros de sînge și părînd dornici să te-aducă în momentul ăla, în care, întocmai ca-n Bătrînul și marea, să te-ntrebe clasic: ”Și ce te-a înfrânt?”. Iar tu, după o clipă de instrospecție mimată pentru camere, să le răspunzi candid, ca și cum nu s-ar fi întîmplat cine știe ce: “Nimic. Am ieșit prea în larg!”
Daca te-ar citi si Liviu Dragnea 😎 pardon , DOMNUL Liviu Dragnea , ar avea multe de invatat iar atunci cand se va duce in Brazilia , intr-o scurta vacanta , ca tot romanul 😉 poate ca-si va dori sa prinda si el vreun peste spada , sa se lupte cu el , cu rechinii si…poate ca va ramane definitiv acolo mai ales ca , inca nu avem tratat de extradare cu brazilienii . >:( Se cunoaste ca ti-a priit ” duminica in familie ” deoarece recunosti ca : ” ce-i în mînă nu-i minciună. ” 😉 Putini pescari ar recunoaste asta asa incat : RESPECT !
N-are el timp de citit prostii. Preferă să se concentreze pe făcut. Și-apoi să se plîngă pesedește că practica-l omoară.
Nu, n-are el timp de citit subtilități.
Nici n-ar avea de ce. Că dacă s-ar fi îmbogățit cineva din ele, sunt sigur că nu mai aveam loc de el pe bloguri.
La balta lui Liviu, nici momeală nu-ți mai trebuie. Sar peștii în acul tău la comanda șefului de partid. Că și știucile se tem de mânia lui.
N-aș ști ce să zic de știuci. Dar de rîmele din anturaj, pot băga mîna în foc.
Pingback: mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 85)