O chicat o perjă-n glod

După ce, timp de un an jumate, a tot pozat într-o nestemată a politicii de la noi, încercînd cu obstinație să se șlefuiască prin autofrecare în scaunele de protocol din cancelariile occidentale la care mai mult se autoinvita, prim-videaua țării a avut azi o ședință foto în care trebuia să strălucească mai dihai ca broșele de firmă din dotare.

Cum nu prea a avut loc de întors, după spusele gurilor mușcătoare de cur propriu, a încercat din răsputeri să-și convingă pozarii s-o prindă la photo-finish într-o postură cît mai favorabilă. Una în care, eventual, să nu i se vadă perlele din colțul gurii ce i se prelingeau la orice deschidere pentru a spune ceva.

Speranțe au fost pînă în ultima clipă. Mai ales cînd ai în jur doar campioni mondiali la curluntrism, iar măslina în plus e trăsătura de bază a caracterului oricărui fripturist ce se respectă. Dar n-a fost să fie!

Pe undeva, înclin să cred că madam D a presimțit momentul. Mai ales că a și preferat să-mbrace azi cămașa neagră-a morții, lăsîndu-se apoi ca frunza-n vîntu sorții. Aia care, după flash-ul blitz-ului final, a păstrat pentru posteritate poza de grup a ultimului guvern psd: un șirag de pietre de sticlă colorată, aruncat cît colo în glodul istoriei.

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.