Cine taie, papă c..ie!

Printre zicerile tîmpițele ale copilăriei din fața blocului era și cea în care, vrînd să rîdă de unul, alți doi copii se făceau că pun un pariu pe o chestie și, plini de însuflețire, îl îmboldeau pe cel ales ca fazan să taie ”rămășagul” lor. Cum lucrul nu presupunea nimic de pierdut ci doar simpla calitate de martor, ”tăierea” se făcea instant. Prilej numai bun de izbucnire generală în rîs a celor din gașcă și arătare cu degetul spre cel prins la mijloc de hohotitul: ”Cine taie, papă coaie!

Chestia de mai sus mi-am amintit-o văzînd cam cum se pune problema cu pariul pe guvernare. Ăla rezultat după alba-neagra din parlament, la finalul căreia nimeni nu știe clar care a pus, de fapt, degetul pe ”necîștigătoare”.

Nici bine nu s-au stins zgomotele dopurilor de șampanie de după moțiune, izbite de tavanul sediilor celor de-au convins-o pe savanta de renume teleormănean că e chiar moartă iar învierea e doar o glumă de marketing pentru vopseaua de ouă, că au și început profețiile la adresa habarniștilor. Ăia care au îndrăznit să pună cepul la butoiul din care curgea fără oprire mix-ul de lapte și miere, pompat din țîța partidului mamă. Iar secul ”Rezolvat!”, cu care președintele a învîrtit cuțitul plin de sare în rana abia căscată, a dat drumul la burtierele galbene din televiziunile care anunță cataclismul ce ne va schimba tuturor părerea despre viață și lume: ”Vin tăierile!

Normal, mulți au și început să tremure, căutînd prin șifoniere curelele pe care să le strîngă puțin, Așa, profilactic, în amintirea acelor momente anterioare de acum 10 ani. Mai ales că, la butoane, vin iar faliții ăia portocalii. Ăia mînjiți între timp cu puțin galben care, se știe, curăță memoria și îndepărtează mirosul puternic de usturoi din gură.

Triștii roșii, mustind de competență închipuită, fandează cu superioritate și împung spaimele din sufletele bugetarilor, conștienți fiind că, economic, jocul lor piramidal nu prea are cum să se închidă pe zero pentru toți. Important e ca lumea, cît mai multă, să-i perceapă ca pe niște filantropi neînțeleși (chiar și pe banii altora) deși ei, de fapt, construiau mai degrabă un nou Falanster.

De partea cealaltă a tarabei, galbenii se jură pe ei, pe mama lor, că nu vor tăia decît sinecuri. Alea roșii, desigur. Neprecizînd foarte clar dacă le vor înlocui cu ale lor, mai rumene și mai bîrzoete, numa bune de ”zvîc”-ul în vijoiul țării.

Situația e deocamdată incertă. E vremea viermuielii de dinaintea împărțirii norocului, cînd fiecare speră și dă din coate. Rămîne de văzut cine va primi cuțitul în mînă și ce va face cu el. Va unge unt sau va tăia? Că dacă taie…

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.