Repus la căruța ministerială – după ce fusese anterior gonit în biciuri verbale de fostul șef, pe motiv că se balegă în drum și rîd șantieriștii de el – pentru a face prim-videaua să pară docentă și să rămînă guvernul cu IQ-ul la valoarea maximă de 160 (însumat), un buhai atît de simplu, după creier, după port s-a trezit plesnit peste bot de o sinecură . Una care, analizînd perspectiva sumbră în situația nou apărută, a prins curaj și, mușcînd mîna care a hrănit-o, i-a aruncat în față ceva gen: ”I-auziți ce-mi ceru Cucu: să-mi fac iute un sepuku!” Uitînd că, de fapt, nu priceperea a propulsat-o în funcție, ci exact nevoia ministrului de a avea la îndemînă, în astfel de momente, niște cîrpe cu care să se șteargă pe mîini sau, eventual, în caz că problema se lasă cu stropi, la cur.
Comportamental, să-i ragi acum în drum sinecurii ce te-a dat în vileag că-i pute urma, după ce, chiar tu, acum 3 luni, la numire în funcție, îi ridicai statuie de competență și încredere și-i curățai dulapul de scheleți, e caz clar de nino-nino și un strigăt disperat după băieții pricepuți să lege mînecile unei cămăși la spate. Profesional, e doar încă un strat de jeg politic lucind pe gulerul acestui guvern de nechemați.
Bineînțeles, deocamdată, în lipsa unor înregistrări clare, eventual în scris, e greu de demonstrat ceva. E cuvîntul sinecurii demise brusc față în față cu cel al unui deja nimeni al politicii.
Rămîne de văzut dacă și DNA-ul va găsi momentul cu ”dacă avioanele zboară, zbori și tu!” ca pe o ceartă între două panarame rămase fără scaune sau va fredona rapid un : ”Cîntă cucu, uite-așa, de răsună Rahova, măăăăiiii….