Speranțe au fost. Chiar mari. Întinse cu fericire pe pâine de-a lungul blocurilor și pe tot facebook-ul românesc. Ăla aferent bulei în care USR se umfla de zor, precum spuma laptelui sub privirile țiganului ce nu mai contenea cu rugăciunea ”Sporește-l, Doamne!”
Numai că, caii mari primiți la alegerile anterioare, pe care s-a încălecat din mers și fără șa pornindu-se în trap ușor spre bulivar, s-au transformat la 12 noaptea, precum în povestea Cenușăresei, în niște șoareci ce-au ros bucăți mari din sondajele ce arătau lumii că marea și sarea sunt la un vot distanță. Lăsând în drum un curent USR uluit și incapabil de un răspuns la întrebarea: ”Ce-a fost asta?”
E greu de digerat acum constatarea că practic ai fost bătut de un mop. Și nici nu poți găsi ușor explicațiile pentru imunitatea atâtor semeni la mult hulita ciumă. Dar un lucru e clar. E nevoie de o oglindă. Una în care să vezi că nu poți purta costume cu două numere mai mici și o pălărie cu trei numere mai mare. Una pe care, dacă tot nu-ți vine bine, te trezești s-o folosești pentru alte nevoi.
