După ce Je suis Charlie și #metoo s-au fâsâit de la cât ice bucket s-a scurs pe net, făcându-i pe mulți să se credă speciali și rezolvitori de probleme mondiale printr-un status cu poză aferentă pe facebook, o nouă provocare își cerea drepturile. Și așa a apărut Greta. O știți: fata cu planeta. Cea căreia, actualul buric portocaliu al lumii, într-un puseu de sinceritate autocritică, i-a zis-o de la obraz: ”The planet is fine! The people are fucked!”
Și cum bulgărele, odată lăsat la vale, nu ne putea ocoli, că doar suntem și noi oameni, ne-am și trezit tăvăliți prin spaimele poluării din marile orașe. E drept, cu ochii țintă spre locul întâi, care să ne facă mândri pe ramură. Iar diferitele nuanțe de roșu, care de care mai închise, de pe hărțile cu cantitățile de gaze inhalate prostește, n-au făcut decât să confirme așteptările unor participanți fără voie la întrecerea cu ”ba al meu e mai nociv!”
Bineînțeles, după măsurătorile care au arătat și științific că situația e groasă ca parizeru, cea mai deșteaptă dintre primari a hotărât că e musai să se ia măsuri. Și s-au luat. Pentru niște geci și tricouri verzi, cu care, în umbra unor niște stegulețe fluturânde-n noxe, s-a promis din vorbe mai mult oxigen pentru bucureșteni. Și o nouă taxă: Ozon. Una menită să bage la cheltuieli o samă de mitici, proprietari de cazane pe roți, care, de fiecare dată când pleacă cu dâră de fum la cur spre București, lungesc gâtul găinilor de la țară, cu gândul că le fuge de sub cioc o locuință cât de cât decentă, la care chiar erau îndreptățite să spere.
Au urmat trei luni de grație în care s-au mai dat niște bani pe indicatoare spânzurate de stâlpi prin oraș, pe hărți colorate apocaliptic și pe protocolul cu alte vorbe despre las că vedem noi cum facem, că deocamdată se analizează cea mai bună soluție.
Iar acum, când sorocul bate la ușă și, legal, nu s-a făcut niciun progres în direcția lui cât și cum, că doar blonda de la PMB nu-i proastă cum zice lumea, din pălărie s-a scos un referendum local pe modelul, zice dânsa, #primarulintreaba#cetateniiraspund. Deși a ieșit mai degrabă cu #cetateniimanjură. Desigur, un referendum din ăla bun, reprezentativ, de pe facebook. Unul care a concluzionat că lumea vrea cu adevărat ozon. Dar mai degrabă din ăla cu Dragostea din tei, dat moacă de primărie.
Așa că primara a băgat-o cu democrația dată de 900 de emailuri și postări de FB prin care cei cu conservele poluante i-au transmis să-și vadă de sârma ei, să nu i se ruginească de la atâta contact cu oxigenul în exces. Urmează ca luni să se anunțe o nouă reușită a primăriței pe proiectul Să facem Bucureștiul lună! Ca aia de pe cer, plină de praf și făr de aer respirabil, unde nici dracu nu poate trăi.