Se dau de ceasul morții mai toate televiziunile cum că nu au companiile românești un plan de criză. Greșit! Au toate! E drept, unul cu o singură măsură: Doamne-ajută!
Se bagă starea de urgență și la noi. Băi și chiar când îmi propusesem să încep să merg la sală…
Criza asta de hârtie igienică la nivel mondial cauzată de stocurile făcute acasă mă pune pe gânduri: pare că multă lume se ținea până ajungea la serviciu…
După cum pare că s-a cam pus cruce anul ăsta la concediile pe-afară, nici nu vreau să mă gândesc la cât o să coste la vară o porție de hamsii pe plajă la Eforie.
Te speli pe mâini din cinci în cinci minute de ți se șterge linia vieții, dai cu alcool toată casa de ți-e și frică să mai aprinzi un chibrit, spargi economiile ca să-ți iei niște măști de față și-un kil de dezinfectant și apoi dai din greșeală de-un bou venit cu avionul de la Madrid, cu acte de purtător în regulă și IQ-ul cât indicele covidului sau de o vecină mai în vârstă care te-a rugat să-i iei și ei o pîine și-un lapte cât se duce s-o împărtășească IPS Teodosie cu același dispencer sfințit…
Cum era aia? ”Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, povestește-i despre planurile tale”.
Aș fi curios acum să știu cine-i tâmpitul care n-a avut altă treabă.
Tot schimb canalele de știri și, peste tot, jurnaliștii-s călare pe virus. Covid în sus, covid în jos. Practic planeta nu se mai învârte în jurul soarelui ci în jurul coronei.
Mi-e dor de știrile alea adevărate care ne țineau în viață și cu sufletul la gură: unde-s balena albastră prinsă de Firea, vedeniile lu Tăriceanu cu statu paralel, dezacordurile gramaticale ale Vioricăi, virgulele în plus și literele lipsă din postările lu Grapini? Ce viață…
Printre știrile pozitive din Italia, ieri au apărut filmulețe cu peștii prin canalele, limpezi ca Ozana, din Veneția. Azi am văzut lebede, ba chiar și delfini. Păi în ritmul ăsta, dacă mai ține mult carantina, mâine-poimâine parcă văd că apare și monstrul din Loch Ness.
Mă gândesc că e foarte riscant să joci ”Adevăr sau provocare” în această perioadă. Nu de alta dar te poți trezi cu întrebarea: Câtă hârtie igienică ai în casă? sau cu alternativa: N-ai tupeu să-mi dai un bax!
Ne tot mirăm de asaltul cu lingurița al ortodoxiei românești asupra pandemiei și nu înțelegem de ce nu se ia nicio măsură la adresa popilor. Eu zic că e foarte simplu. Competențele de la vârf știu foarte bine că, după ce sistemul nostru medical se va face țăndări la primul bobârnac al tsunami-ului ce ne va lovi, cineva va trebui să ne cânte prohodul. Așa că, de ce să tragem acum în pianiști?