Din câte am citit, Traian Berbeceanu e un profesionist. Cel puțin în branșa lui. Adică la pus interlopii cu botul pe labe. Că avea el metodele lui proprii, mai neortodoxe, e irelevant în context. Nici n-ai cum să prinzi golanii dacă nu ești tu la zi cu toate golănelile.
Problema profesioniștilor de la noi e că, mai mereu și inevitabil, ajung la vorba lu Hagi: ”Cine face bine, lumea te vede”. Iar lumea care te ia prima în vizor e cea politică. Aia care, încet-încet, începe să-ți facă cu ochiul și să-ți dea pe la nas niște puf-uri cu parfum de putere. Fix ca la ultima aghesmuire publică, din cap până-n picioare, a lui Rafila – șeful la microbi de la noi.
Inițial, mi ți l-au luat pe Berbeceanu din teritoriu și l-au adus sub aripa din vinilin a lu Vela. O fi fost pe motiv că prea strica ploile pe acolo pe unde nu era cazul și trebuia să stea cineva cu ochii pe el. Iar Vela e un profesionist în chestii de-astea. Am văzut cu toții pe Facebook la el pe pagină.
L-au pus să-și dea jos tricoul și blugii cu care umbla printre bagabonți, i-au dat un costum și-o cravată și l-au adus la minister pe principiul lu don Corleone: ”Ține-ți prietenii aproape și dușmanii și mai aproape!”
Ieri, după ce omul de paie pus de PNL prefect pe București, un nimeni pe stradă care s-a jucat ca prostul cu chibriturile și și-a dat foc în piața publică, prin voia domnului – a domnului Orban, desigur – a fost uns în noua funcție. O funcție efemeră, pentru care s-a pornit deja cronometrul care să măsoare timpul până când Berbeceanu, de voie – de nevoie, va intra ca berbecul în gard.
Dar până atunci, ca să facă și el ceva să-și justifice leafa, va trebui să stea cu ochii pe alea două steaguri de la prefectură pe care, când va dori partidul, vor veni să i le numere pristandăii lu Orban. În rest, ca la jurământul militar: Servesc patria! Unde semnez?
