Citeam și eu știrea despre noua cotitură pe parte de orientare la hibi-gibi a lui Superman. Ăla realul, din benzile desenate, nu caricatura autointitulată de la noi. Și mă tot întreb ce-o fi în capu la cei care se apucă de trăznăile astea.
Nu înțeleg care-i rostul rescrierii istoriei și a poveștilor, numai de dragul unei restaurații impusă de-acum aproape cu forța. Că, nah, așa fac oamenii inteligenți: își cer aiurea iertare pentru zicerile și faptele unor tâmpiți (în accepțiunea de azi) de acum niște sute de ani.
Corect mi s-ar părea să lași totul cum era și, dacă te ține inteligența și imaginația să vii cu ceva proaspăt. Vedem noi după aia cum e cu succesul.
La o adică, ce te-mpiedică să scrii povești inedite, cu personaje vii și pline de mesaj? Umple, tati, cărți cu zâne lezbiene și las-o pe zâna Lăbiuță să atingă cu magie toate chestiile.
De ce să te chinui penibil cu o Alba ca Zăpada mulatră, când e mult mai simplu să scrii despre o Neagră ca Smoala care și-a găsit fericirea cu cei 7 hăndrălăi, ca să evităm și discriminarea persoanelor cu nanism.
Și de ce n-ar avea succes un nou erou de benzi desenate, Superass, care să se lupte, din sculare-n culcare, cu toți anti-lgbt-iștii cei răi și, la final, să-i scoată din dulap pe toți ascunșii pe care să-i lase să-l încalece fericiți. Fix ca pe-o șa de final de poveste.
Nu, serios, ce-i așa de greu?
Bine că povrstea asta nu e pe FB! V-ați fi luat blok și multe altele de la activiștii lgbtq și simpatizanții lor!
Domnu’ Laurențiu, trăim vremuri nebune!
E și acolo. Și văd că rezistă.