Amintiri din cătănie
În primele luni ale lui ’90 ajunsesem ajutor de ospătar la popota ofiţerilor. Ce-mi puteam dori mai mult decât atât? Scăpasem de instrucţie, scăpasem de plantoane, gărzi şi alte rahaturi care umpleau viaţa unui soldat în armata română. Recunosc că o frecam cu mult talent, spre pizma şi invidia camarazilor care erau în continuare tracasaţi cu fel de fel de căcaturi inutile şi fără sens. Aveam program special şi nu…
Read more