Sărutul dulce al răzbunării

Zice toată lumea şi deci trebuie s-o luăm de bună, că tanti Săftoiu, o doamnă în adevăratul sens al cuvîntului “politică”, s-a gîndit să facă un bine ţării şi să dea la iveală adevărul. Ăla care a ţinut-o prizonieră atîţia ani. Cu căluş în gură. Şi bietul sufleţel s-a apucat acum să scrie o carte. Izvorîtă parcă din curiozitatea profesională a unui proctolog. Nu de alta dar s-a gîndit că Bookfest-ul de anul ăsta chiar avea nevoie de aşa ceva. Şi în plus, mai lua din presiunea de pe domnul Iohannis, cel preaasaltat de mulţimea doritorilor de autografe pe a doua lui carte. Că prea consumase multe pixuri data trecută. Şi a semnat şi aiurea unele decrete cu durerea aia de la încheietura mîinii drepte.

Unii dintre cei ce au citit cartea damei zic că-i bună. Cel puţin pentru iubitorii genului. Babele de la parter şi etaj unu, gen, cărora Gâdea nu reuşeşte, cu toată Antena lui, să le vină de hac nesaţului de “jos băsescu”, o consideră deja capodoperă. Alţii, care nu au citit-o, trăiesc cu imaginaţia dată de pasajele citate pe ici pe colo de campaniile de teasing, alergînd dintr-o librărie în alta să pună mîna pe un exemplar. Iar fidelii personajelor cheie din poveste nici nu concep un afront mai mare, simţindu-se precum un habotnic ortodox obligat să citească romanul sau să vadă la nesfîrşit filmul cu Codul lui Da Vinci.

Fără a o fi citit şi nici cu gîndul de a o face, că mai am nişte reviste Pif rămase în aşteptare, eu zic că totu-i regizat. Să aibă şi Băse anvergura de preşedinte de ţară autentic. Cu cărţi scrise, despre idile interzise cu femei mişto. Ce, era să rămînă doar cu eticheta de “marinar chior şi beţiv”? Că asta-i nasol la preşedinţi. Nu pot să se laude în public, la o masă cu prietenii: “Băi, ce bostănăreală am tras cu aia!”. Şi cum serviciile sunt mormînt pe tema asta, rămîn doar cărţile. Ferestre-n ziduri vorba cîntecului.

La urma urmei, mă gîndesc că acest jurnal de budoar, e doar o altă „Cronică de familie”. Una în care, toţi membrii ei beau ca porcii numai putere, lăsînd, ciudat, în seama noastră vomatul.

carte-adriana-saftoiu

Sursa foto

Facebook Comments

11 Comments

  1. july

    No comment, chiar imi place Adriana Saftoiu. 😛

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Şi mie îmi plac oamenii din politică. Mai ales ăia care trec uşor de la un partid la altul. Te poţi baza oricînd pe ei. Nici nu te bîrfesc după. Ce mai, medicamente nu alta 🙂

      PS Cred că ai observat că la mine toţi cei din politică fierb în aceeaşi oală. Şi-s foarte atent să nu se stingă focul.

      Reply
  2. racoltapetru6

    Nu se știe niciodată de unde sare bestseller-ul. De data asta din politica noastră de poveste.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Ăsta deja este. E cu preşedinte, cu Udrea. Deci are tot ce-i trebuie.

      Reply
  3. bancuri

    Tu zici:
    “eu zic că totu-i regizat.”
    Eu zic:
    “un vot…pentru!”… adicatalea sunt de acord cu tine.

    Reply
  4. mihai vasilescu

    Tanti Adriana cre’că e nițel geloasă. Îi mai face și Traian în ciudă cu “Nuți în sus, Nuți în jos”.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Aşa zic şi eu. Şi cred că realizează că ăsta e ultimul ei tren în literatură. Că dacă se lasă pe seama lu Iohannis, cu ăsta nu poa să scrie nici măcar o epigramă.

      Reply
      1. mihai vasilescu

        Nu e tocmai tren. Mai degrabă o “mocăniță”. 😉

        Reply
  5. calinakimu

    Emanatile literare a fetelor mari din politica…imi aminteste de un epitaf…

    Zace-aici o literata
    Ce-a fost mare… doar ca fata…

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Iar talentul, lucru sfînt,
      L-a luat cu ea-n mormînt.

      Reply
      1. calinakimu

        Correct…

        Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: