Odată intrat în lumea asta a blogurilor şi a statusurilor pe facebook, nu ai cum să nu remarci un lucru: mai devreme sau mai tîrziu, inevitabil ţi se va spune direct, dacă îţi dai cu părerea, sau indirect la grămadă, dacă eşti doar susţinător al unei cauze, că eşti, după caz, prost, idiot, tîmpit, retardat şi altele din aceeaşi zonă de categorisire. Cu diferite grade de comparaţie. De regulă doar cele de la superlativ.

Nu contează dacă ai argumente, nu mai contează ce spui în continuare. Odată lipit pe frunte acel stigmat, ăla eşti. Fiind “fugărit” în zona de comentarii de ceilalţi mult mai “deştepţi”, precum un cîine stingher cu coada între picioare, intrat accidental în zona unei haite. În frunte cu masculul alfa, de obicei proprietarul blogului, cel care se presupune că ar trebui să facă puţină ordine.

E drept, această situaţie nu e chiar peste tot. Ar fi chiar ciudat să găseşti aşa ceva pe blogurile cu fashion, beletristică, poezie sau reţete culinare. Dar nu poţi să socializezi doar pe zonele astea. Iar dacă intri pe blogurile cu teme de actualitate, inevitabilul e o chestiune de timp.

Şi asta pentru că nu poate dura prea mult pînă cînd te trezeşti jignit aşa din senin, cu o afirmaţie de genul: “Toți cei care se bucură că cutare a făcut aia şi aia, sunt idioți“, tu ştiindu-te ca făcînd parte din acei “toţi”. O zicere scrisă cu litere mari şi groase ca şi titlu de articol. Chiar nu mai contează argumentaţia ulterioară. Eticheta a fost pusă şi toate concluziile au fost deja trase. Autorul se poate da un pas în spate pentru a permite şi celorlalţi să-i aprobe şi eventual să-i valideze descoperirea de care e atît de mîndru. Cine îndrăzneşe să conteste în scris, este imediat “sfîşiat” de comunitatea care deja crescuse numărul de cuvinte similare scrise în dreptul celor arătaţi cu degetul. Iar dacă riposta e tot pe genul “ba tu eşti idiot că spui asta”, vai de serverul care găzduieşte blogul respectiv.

Apar periodic, funcţie de gradul de iluminare la care ajunge autorul, fel de fel de colecţii cu sfaturi: “Ghid de evitare a retardaţilor de pe net”, “10 metode de recunoaştere a imbecililor pe Facebook”, “Paşi simpli de urmat pentru a sta departe de proşti” etc. Toate pline de îndrumări dezinteresate demne de toată sila. Multe se vor amuzante, dar titlul sub care sunt grupate spune totul despre intenţia şi percepţia celui ce le-a scris. Unele fiind chiar izvorîte din înţelepciunea acumulată după nici 25 de ani de viaţă. Fiecare jignind gratuit şi la grămadă pe oricine consideră autorul că nu corespunde propriului sistem de valori care e unicul valabil.

E greu să găseşti în ziua de azi bloguri cu dezbateri adevărate. Abia găseşti ici-colo cîte o ironie fină, o înţepătură amicală, o critică acidă în limitele decenţei acolo unde părerile nu pot coincide. Se jigneşte instinctiv din prima şi se răspunde la fel. Catalizînd opiniile similare şi alimentînd un permanent sentiment de ură între noi. Suntem din ce în ce mai bruţi, semn că creierul ne jenează pe alocuri. Şi în ciuda concluziei că omenirea evoluează, tindem să demonstrăm exact contrariul. Cel puţin la nivelul relaţiilor interumane. Descoperind că e mult mai simplu să reacţionezi primar. Da, o fi adevărată zicerea aia cu “Keep it simple!”. Dar nici chiar aşa.

Sursa foto

Facebook Comments

4 Comments

  1. racoltapetru6

    Astea sunt riscurile „meseriei” și trebuie asumate de la început. Mai ales dacă se postează și pe facebook, unde oricine se poate erija într-un critic vehement, indiferent câtă gramatică a reușit să învețe.

    Reply
    1. krantz (Post author)

      A naibii risc! Da unde e cîştigul la faza asta? Că dacă tot risc…

      Reply
  2. Florin

    Mie imi plac astia de se porcesc intre ei pentru partidul politic! Aia la putere fura in lumea lor, iar idiotii (ah tocmai i`am catalogat) stau si se cearta in comentarii pe FB sau bloguri. Care partid a facut mai mult bine romaniei sau persoanei proprii…

    Reply
    1. krantz (Post author)

      Da. Ăia sunt aripa dură…

      Reply

Nu că zic da' vreau să spun că

%d bloggers like this: